Vederea păcatelor proprii nu este un lucru atât de uşor, cum poate părea la o privire superficială. Pentru a dobândi această vedere este nevoie de multe cunoştinţe pregătitoare, este nevoie de cunoaşterea amănunţită a legii lui Dumnezeu, fără de care nu putem şti limpede care anume fapte, cuvinte, gânduri, simţăminte sunt ale dreptăţii şi care-s ale păcatului. Păcatul ia adeseori înfăţişarea dreptăţii! Trebuie să cunoaştem amănunţit însuşirile omului pentru a şti în ce constau rănile pe care le face păcatul minţii, în ce constau rănile pe care le face inimii, în ce constau rănile pe care le face trupului. Trebuie să ştim ce e căderea omului. Trebuie să ştim care însuşiri trebuie să se găsească în urmaşii Noului Adam, pentru a vedea care şi în ce privinţe sunt neajunsurile noastre. Iată de câte cunoştinţe, de câte informaţii importante avem nevoie pentru a dobândi cunoaşterea amănunţită şi vederea limpede a păcatelor noastre! La această vedere duce liniştirea adevărată. Ea îi dă sufletului o întocmire ca a apelor cristaline: în aceasta, omul vede starea sa şi, după măsura sporirii sale, starea aproapelui.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 122-123)