(Ioan 7, 46) Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.

 Mai-marii preoţilor şi fariseilor, temându-se că poporul iudeilor ar putea fi convins de cuvintele Mântuitorului, au trimis slujitori să-L aresteze. Ei gândeau că dacă Hristos ar dispărea din faţa lor, nu ar mai trebui să îşi facă griji despre El. Dar de ceea ce se temeau că s-ar putea întâmpla, de fapt s-a şi întâmplat chiar celor care au fost trimişi să îl aresteze pe Iisus. Mai mult, mai-marii preoţilor şi fariseilor s-au cutremurat să audă un raport de la slujitorii lor care i-a tulburat: nici un om nu a vorbit ca acest om. În esenţă, slujitorii spun: Este iraţional pentru voi să ne acuzaţi că nu am putut să îl arestăm pe Iisus, căci cum ar putea cineva să îl aresteze pe un om care prin cuvintele Lui are firea dumnezeiască?

Căci El vorbea nu numai ca un om, nici cuvintele lui nu se potriveau cu cele ale unui om, căci ele, fără îndoială, aparţin Celui care este Dumnezeu prin fire.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan, 5.2, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)