Secretul de a ne controla gândurile în timpul rugăciunii este acela de a ne înfrâna imediat mintea rătăcitoare. În momentul în care sesizați că nu vă mai controlați gândurile, îndreptați-vă, fiți puternici și îndepărtați distragerile. Fiți fermi și ofensivi chiar dacă este o muncă anevoioasă.

Sfântul Teofan ne sfătuiește astfel: „Trebuie să facem eforturi să ne rugăm chiar dacă nu facem o rugăciune spirituală.” Şi „în acest caz, Dumnezeu văzând că omul se străduiește sincer, mergând împotriva inimii (adică a gândirii rătăcitoare), îi dăruiește rugăciune adevărată.” Prin conceptul de rugăciune adevărată, Sfântul Macarie se referă la rugăciunea profundă, netulburată, și liniștită care intervine atunci când mintea este limpede înaintea lui Dumnezeu. Atunci când mintea începe să devină netulburată, descoperă o dulceață atât de puternică încât își dorește să rămână în rugăciune adevărată fără a mai avea nevoie de altceva.

Am spus cu mai multe ocazii cum ar trebui să procedăm: „Nu trebuie să lăsăm gândurile să o ia razna. Atunci când totuși se întâmplă aceasta trebuie să le aducem înapoi, mustrându-ne pe noi înșine, și întristându-ne de această întâmplare.  Sfântul Ioan Scărarul spune astfel: „Trebuie să ne îndreptăm mintea spre cuvintele rugăciunii.”

Cea mai bună idee este aceea de a merge des la biserică. Acolo, rugăciunile vin mai uşor întrucât totul este îndreptat spre acest scop, deşi această soluție nu este întotdeauna la îndemână pentru toți în fiecare zi. Deci este mai bine să ne obişnuim să ne rugăm cu atenţie şi să încercăm să rămânem în prezența lui Dumnezeu tot timpul.

Atunci când învățați rugăciunile pe de rost, nu uitați să intrați în profunzimea sensului și să-l simțiți în fiecare cuvânt. Astfel atunci când vă veți ruga, cuvintele vă vor atrage atenția și vă vor aduce într-o atmosferă de rugăciune.