Cum a adormit întru Domnul Sfântul Paisie Velicicovschi?

Documentar

Cum a adormit întru Domnul Sfântul Paisie Velicicovschi?

    • Cum a adormit întru Domnul Sfântul Paisie Velicicovschi?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Sfântul Paisie de la Neamț sau Sfântul Paisie Velicicovschi a fost cea mai mare personalitate a Ortodoxiei în secolul al XVIII-lea. Viața a trăit-o în sfântă simplitate și la fel i-a fost și trecerea la Domnul.

Sfântul Paisie de la Neamț sau Sfântul Paisie Velicicovschi a fost cea mai mare personalitate a Ortodoxiei în secolul al XVIII-lea. Înnoitor al monahismului românesc, autor al primei Filocalii cunoscute, restaurator al mănăstirilor Dragomirna, Secu și Neamț, Sfântul Paisie a influențat o întreagă epocă. În timp ce Europa căuta Renașterea și  Iluminismului francez, în munții Neamțului, un bătrânel a reașezat isihasmul și practica rugăciunii neîncetate în întreaga lume ortodoxă.

Viața a trăit-o în sfântă simplitate. Deși conducea o obște de aproape o mie de călugări, sfântul era slujitorul tuturor. Era primul la Biserica, ieșea cel din urmă din casa Domnului și, la fel se întâmpla și cu treburile din gospodăria lavrei.

Aceeași simplitate prin care și-a trăit viața a dus-o cu sine, până la mormânt. Iată cum descriu ucenicii trecerea la Domnul a marelui stareț: „La 72 de ani, cuviosul nostru starițu, lucra neobosit la scrisori, la viața svinților, primind vizitatori de dimineață până la amiază. Iar după prânzu, venea la dânsul duhovnicul cu care îl apuca vecernia. Însă, după cinci novembrie 1794, simți o slăbiciune și trebui să se culce în pat. Duminică i se făcu mai bine și dori să asculte dumnezeiasca Leturghie. Venind în biserică, el șezu în locul obișnuit. În timpul priceasnăi a intratu în Altaru și se împărtăși cu dumezăieștile Taine. Apoi, simți slăbiciune, încât abia a fost în stare să se întoarcă la chilie, susținut de către frați. A patra zi, ceru din nou să fie împărtășit cu Svintele Taine. Apoi chemă la sine pe doi dintre duhovnicii cei bătrâni, Sofronie și Silvestru, trimise prin ei pace și binecuvântare la toată obștea. După aceia, în pace și cu bucurie adormi întru Domnul la 15 novembrie 1794. Îndată după moarte a fostu anunțat mitropolitul Iacov de la Iași. Din pricina bolii, acesta desemnă pe Kir Veniamin al Hușilor să vină la pogribanie. Când se răspândi știrea despre moartea sfântului, Neamțu se umplu de norod, mireni și monahi, preoți fără număr și fără să mai aștepte, a patra zi îl îngropară în biserica cea mare, în partea dreaptă, la intrare.

A doua zi, sosi și kir Veniamin Costachi, care sluji Liturghie și panahidă reposatului ieroschiarhimandrit Paisie, starețul Neamțului și Secului”.