Schitul Oituz – Altarul din locul bătăliei primului război mondial

Cu mari eforturi cauzate de lipsa unui drum de acces, dar şi de condiţiile neprielnice de pe munte, în anul 2003 a fost finalizată şi sfinţită o biserică de lemn, ce poartă Hramul Adormirii Maicii Domnului.

Trei mari localităţi care au luat valenţe de sacralitate au rămas în conştiinţa naţională a poporului român: Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Trei aşezări modeste, care au schimbat harta întregii Europe, prin evenimentele petrecute aici, în anul 1917. O armată slab dotată, inferioară numeric, rănită şi vlăguită de câteva luni de război, a spus cu toată tăria: „Pe aici nu se trece!” unei adevărate campanii militare germane.

Evenimentele au fost reţinute de istorie şi, drept recunoştinţă, au fost ridicate monumente şi mausolee care să ne amintească de jertfa eroilor noştri. Din cele trei mari nume ale istoriei, Oituzul are ceva în plus. Exact pe locul luptei decisive pentru soarta primului război mondial, a fost ridicat un Altar, la care să fie pomeniţi necontenit cei care şi-au dat viaţa pentru libertatea de care ne bucurăm noi astăzi. Iniţiativa a aparţinut unor tineri care, în anul 1993, l-au căutat pe Dumnezeu pe cărarea cea strâmtă a monahismului. Cu povăţuirea duhovnicului, a fost cumpărat un teren situat pe versantul muntelui Oituz, acolo unde, din bătrâni, se spune că a avut loc lupta sângeroasă.

La început, singurul acoperiş al părinţilor a fost un cort din folie de plastic. Apoi, cuiva i s-a făcut milă şi a donat un vagon muncitoresc, ce le-a fost casă şi biserică luni întregi. După aproximativ un an, părintele arhimandrit Epifanie Bulancea, de la Mănăstirea Măgura, a dorit să ridice părinţilor de pe muntele Oituz o biserică. Cu mari eforturi cauzate de lipsa unui drum de acces, dar şi de condiţiile neprielnice de pe munte, în anul 2003 a fost finalizată şi sfinţită o biserică de lemn, ce poartă Hramul Adormirii Maicii Domnului.

 
 

În jurul bisericii şi al aşezării monahale, obştea s-a mărit şi credincioşii au început să caute din ce în ce mai des schitul de pe munte. Astfel, cu sprijinul localnicilor au fost construite un corp de şase chilii, o sală de mese încăpătoare şi numeroase anexe. Deşi aflată într-o zonă montană neprielnică agriculturii, gospodăria schitului cuprinde o grădină de legume, un solar, câţiva stupi de albine şi o tânăra livadă cu pomi fructiferi.

 
        

     

De la același autor

Ultimele din categorie