Pustia Vigla – Athos

Locuri de pelerinaj

Pustia Vigla – Athos

    • Pustia Vigla – Athos
      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

    • Pustia Vigla – Athos
      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

    • Pustia Vigla – Athos
      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

    • Pustia Vigla – Athos
      Pustia Vigla – vedere de pe vârful Athon / Foto: pr. Silviu Cluci

      Pustia Vigla – vedere de pe vârful Athon / Foto: pr. Silviu Cluci

    • Pustia Vigla – Athos
      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

    • Pustia Vigla – Athos
      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

      Pustia Vigla / Foto: pr. Silviu Cluci

În capătul sud-estic al Sfântului Munte, aproape de Peştera Sfântului Atanasie Athonitul, se găseşte vestita Vigla – un ținut pustiu, pietros și bântuit de furtuni, dar cu minunate frumuseți naturale, prielnic sihăstriei.

Locul acesta este o câmpie destul de mare, cu o suprafaţă denivelată şi cu o întindere cât vezi cu ochii. Venind pe drumul dinspre Marea Lavră, de departe se vede Schitul Românesc Prodromu şi dincolo, pe fâşia de pământ dinspre mare, se zăreşte sihăstria „Intrarea Maicii Domnului în Templu”. Cu cât înaintezi, găseşti scobituri şi văi în care se află ascunsă şi câte o colibă de sihaştri, cu o biserică mică, smerită. Toate aceste sihăstrii nu se pot zări cu ochiul liber, pentru a le vedea, cineva ar trebui să coboare în firidele lor. Doar Sihăstria Sfântului Fanurie se găseşte pe un deluşor, aproape de mare.

Minunata arătare a Maicii Domnului în Vigla

În anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, ce locuia într-o colibă deasupra Mănăstirii Lavra, pe dealul ce astăzi se numeşte Palama, ieșind într-o noapte din chilie și stând la rugăciune, a văzut în partea dinspre răsărit, la locul ce se numeşte Vigla, o Doamnă şezând pe un tron ca o împărăteasă, înconjurată de îngeri şi sfinţi care tămâiau împrejur, cântând şi închinându-se acesteia. Întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie ce însemnează aceasta, stareţul lui i-a spus că „voieşte Maica Domnului ca în timpurile cele mai după urmă să ridice în acele părţi un locaş dumnezeiesc spre slava Sfinţiei Sale”.

După mărturia monahului Patapie Kavsokalivitul, conform arhivelor Mănăstirii Lavra, încă din secolul al XV-lea se ştie despre existenţa în zona Vigla de pe teritoriul Marii Lavre a unui aşezământ monahal afierosit Cinstitului înaintemergător Ioan-Prodromu, cunoscut sub numele de „Ianakopula”. În secolul XIX, această chilie avea să devină Schitul românesc Prodromu.

Cuvioşi din pustia Viglei

După tradiţie, mai demult, aici s-a nevoit şi a pustnicit Cuviosul Teodor, care a fost contemporan cu Sfântul Acachie Kavsokalivitul (sec. al XVIII-lea). După o lungă perioadă petrecută în asceză, post, priveghere, rugăciune, însingurat şi închis în peştera sa, dobândind toate virtuţile, Cuviosul Teodor a adormit în Domnul la anul 1732. Mormântul său se găseşte până astăzi în partea de sud a peşterii cu hramul „Naşterea Domnului”.

Tot la fel de sărac era şi un alt călugăr ascet din Vigla, al cărui nume nu se cunoaşte. El trăia „ca păsările cerului, care nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl Cel Ceresc le hrăneşte” (Matei 6, 26). El trăia în mare sărăcie, într-o chilie mică, fără paraclis. Seara se ducea la slujbe la diferiţi părinţi, purtând cu el candela aprinsă. Când nu mai avea ulei, mergea la Schitul Prodromu. De îndată ce părinţii vedeau candela goală, îi ofereau ulei chiar fără să-i roage nimic, şi îi mai dădeau şi ceva ajutoare. După Sfânta Liturghie, mânca foarte puţin, ruşinându-se, şi apoi pleca repede, rugându-se. În chilia sa trăia ca un înger.

Situaţia curentă

Astăzi, în Pustia Vigla se găsesc următoarele sihăstrii:

Colibele din Vigla nu au apă curgătoare, ci se folosesc de cisterne care sunt umplute cu apă de ploaie. De asemenea, au construit în jurul colibelor, în direcţia de înclinare a solului, mici şănţuleţe ca să adune apa de ploaie, cu care udă puţinele flori sau zarzavaturi pe care le cultivă în afara Sihăstriilor, în grădini.

Multe colibe ale Viglei au fost restaurate în ultimii 20 de ani prin osteneala vieţuitorilor şi cu ajutorul închinătorilor. Unele chilii au acum mici aducţiuni cu apă.

(Foto) Pustia Vigla – loc de nevoiţă din Grădina Maicii Domnului

Realizat de