Monahul Lazăr Dionisiatul ne-a povestit ce i s-a întâmplat pe vremea când era chelar. Prin luna iunie a anului mântuirii 1919, când se făcea secerişul, în urma secerătorilor mergeau aşa-numiţii adunători de spice, care adunau ce rămânea după legatul snopilor. Pentru această treabă veneau în fiecare an la metocul nostru două femei, care mâncau şi beau la metoc şi ajutau la bucătărie. În acel an, una din cele două femei era foarte tânără, de vârsta măritatului şi, ceea ce era mai rău pentru chelar, era frumoasă şi cam ispititoare... Chelarul era tânăr şi numai de trei ani îmbrăcase rasa monahală. Cu cât treceau zilele, pe de o parte, frumuseţea, purtarea provocatoare şi libertatea de manifestare a fetei, iar pe de alta, săgeţile aruncate de nevăzutul şi prea-înrăutăţitul vrăjmaş, precum şi nevoia ce urmă de a frământa şi de a coace pâinea împreună, în mare frică şi mâhnire îl aruncau, temându-se ca nu cumva să cadă în prăpastia păcatului fără nici o nădejde.

Atunci, neavând unde să caute tămăduire şi scăpare din prăpastia căderii, a alergat la icoana puternicului nostru Ocrotitor şi, căzând în genunchi, cu lacrimi i-a mărturisit marea primejdie care simţea că îl pândeşte. Şi, o, grabnicul tău ajutor, preasfinţitul meu Apărător, Cinstite Înaintemergătorule! Nu au trecut două zile şi cea plină de viaţă şi vioaie s-a îmbolnăvit pe neaşteptate şi, dintr-o pricină necunoscută, a slăbit atât de mult, încât au fost nevoiţi să cheme rudele ca să o ia acasă. Şi venind fratele ei, a suit-o pe un catâr şi a dus-o la casa lor părintească din Arnea – Halkidikis.

Slobozit fiind fratele de acea cumplită primejdie, din adâncul sufletului a înălţat mulţumiri Sfântului Ioan Botezătorul.

Această întâmplare nu a mărturisit-o niciodată nimănui, nici când şi cum s-a petrecut, însă acum, ivindu-se ocazia potrivită, a socotit că este bine să fie menţionată în această carte spre slava şi cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, sfinţitul şi puternicul nostru Ocrotitor.

(Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri dionisiate, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2012, pp. 135-137)