Sfântul David din Evvia vindecă spatele bolnav al Cuviosului Iacov Tsalikis

După ce l-a ajutat să se sprijine, Sfântul şi-a întors mâinile şi l-a apucat pe Părintele Iacov de mijloc. Când l-a ridicat, s-a auzit o trosnitură. Asta a fost. Durerea a dispărut.

Dimineaţa, când se sculau cu toţii, îl găseau tot în genunchi rugându-se. În astfel de zile, după privegherea de toată noaptea pe care o făcea în chilie, cobora în biserică pentru Sfânta Liturghie, fără să vorbească cu cineva. Nici el nu voia să i se vorbească, căci se afla altundeva, trăia în altă lume!

Aşadar, pentru mijlocul lui trebuia un medic. I-au făcut 80 de injecţii, dar răul continua şi tămăduire nu se întrezărea. La treburi şi la slujbe se târa în adevăratul sens al cuvântului.

Într-o zi la amiază n-a mai rezistat şi a căzut pe patul său de scânduri. Acolo i-a apărut Sfântul Cuvios David în chipul părintelui Spiridon Aghioritul pe care îl găzduiau atunci în mănăstire. „Părintele Spiridon” l-a ajutat să se ridice şi i-a spus:

– Sprijineşte-ţi mijlocul de mijlocul meu cel îmbătrânit.

După ce l-a ajutat să se sprijine, Sfântul şi-a întors mâinile şi l-a apucat pe Părintele Iacov de mijloc. Când l-a ridicat, s-a auzit o trosnitură. Asta a fost. Durerea a dispărut.

Atunci Sfântul David l-a întrebat:

– Cine sunt?

– Părintele Spiridon, i-a răspuns Părintele lacov.

– Nu, a spus Sfântul David. Mă ştii, dar nu vrei să-mi spui numele. Şi încă mai stai şi în casa mea.

Apoi Părintele lacov l-a văzut pe Sfântul David deschizând uşa şi coborând scările.

(Stelian Papadopulos, Fericitul stareţ Iacov Ţalikis, stareţul Mănăstirii Cuviosului David, traducere de ieromonah Ştefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 131)

De la același autor

Ultimele din categorie