Cuvinte simple din Sfântul Munte (14) – Ascultarea în cuget

Bineînţeles că şi în monahism, şi în căsnicie vom avea greutăţi, însă prin tot ceea ce vom trece, vom trece împreună, căci suntem toţi în aceeaşi corabie.

Cât de mult se luptă raţiunea cu credinţa, credinţa cea slabă. Şi astfel ajung în nesiguranţă un mare număr de oameni. Şi uneori se împărtăşesc, alteori nu se împărtăşesc. Adică există un nivel al raţiunii, l-am numi al credinţei supuse împătimirii. Dacă cineva nu trece de acest nivel, nu se va tămădui şi nici nu se va folosi duhovniceşte.

Un duhovnic sfătuieşte fiul duhovnicesc să se împărtăşească cu o anumită frecvenţă, dar acela nu este de acord şi zice:

– Mă voi împărtăşi mai des...

– Împărtăşeşte-te, răspunde duhovnicul, din înţelepciune, pentru a nu veni în conflict cu ucenicul său.

Însă problema duhovnicească nu este să te împărtăşeşti sau să nu te împărtăşeşti. Problema este să-ţi depăşeşti starea de cădere şi să conştientizezi că dumnezeiasca împărtăşanie dăruieşte viaţă şi nu boală. Pe cei bolnavi îi tămăduieşte, iar pe cei morţi îi învie. Aşadar, duhovnicul şi fiul duhovnicesc nu cad de acord şi se despart pentru o vreme.

Părinţii Bisericii au adus această situaţie în discuţie teologică, în viaţa monahală, şi ziceau: „Nu te despărţi de duhovnicul tău!”.

Să o aducem acum în cadrul familiei. Cu aceeaşi raţiune a duhovnicului.

– Ne punem întrebarea: cine e stăpân în casă? Problema nu este cine e stăpân, problema este că trebuie să existe unitatea cugetului, un mod comun de gândire, căci în familie are loc o împreună-lucrare şi o împreună-petrecere în viaţă. Suntem toţi într-o corabie şi înaintăm toţi împreună. Dacă ne vom scufunda, vom ajunge pe fundul mării toţi laolaltă. Nu suntem fiecare în parte în câte o corabie. Suntem toţi laolaltă într-o corabie. Există aici o mare diferenţă. Şi trebuie să ajungem la un liman toţi. Aceasta este misiunea noastră. Nu să primejduim corabia.

Bineînţeles că şi în monahism, şi în căsnicie vom avea greutăţi, însă prin tot ceea ce vom trece, vom trece împreună, căci suntem toţi în aceeaşi corabie. Iar acestea le spunem metaforic, deoarece ceea ce citiţi este ca o parabolă. Metaforic vrem să spunem că încet-încet, trebuie să avem în familie toţi acelaşi duh, cuget comun. Acest lucru se numeşte ascultarea în cuget. Nu pur şi simplu ascultare spirituală, ci ascultarea lăuntrică a cugetului. Aceasta, bineînţeles, este în funcţie de nivelul duhovnicesc la care ajungem, căci nu se identifică nimeni cu cugetul duhovnicului său, ci omul acela, precum şi duhovnicul respectiv, trebuie să fie întru totul în armonie cu cugetul lui Hristos. Altfel dăm în cultul omului, cultul personalităţii duhovnicului, iar aceasta este rătăcire.

Un Avvă sfătuia:

– Dacă îţi deschid inima şi mă voi găsi în inima ta, o voi face bucăţi şi voi arunca chipul meu de acolo. Trebuie mereu să-L văd pe Hristos în inima ta, nu pe mine.

Răspunde fiul duhovnicesc:

– Pe tine te am duhovnic şi deci pe tine te pun în inimă.

– Nu, pe mine la pericard, adică lângă inimă, drept ajutor.

Rolul duhovnicului este ajutător. De aceea au spus Părinţii: „Moise te duce până la Ierihon, până la Iordan. De acolo Isus Navi te va trece şi vei intra în Ierusalim, exact precum s-a întâmplat odinioară”. Adică, duhovnicul te duce până în uşa Raiului şi la vamă, iar tu vei merge fie sus, fie jos. Căci de acolo mai departe, Iisus îţi va deschide uşa, precum zice: „Eu sunt uşa” Raiului, nu o oarecare uşă. Şi spune Domnul: „Dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui”. Adică, pentru ca să deschizi poarta Raiului, trebuie să Îl ai pe Hristos înlăuntrul tău. Iar dacă Îl ai pe Hristos, îţi va deschide Hristos. Dacă nu Îl ai, nu vei intra.

(Efrem ieromonahul, stareţul Schitului Vatopedin Sfântul Apostol Andrei, Cuvinte simple din Sfântul Munte, Traducere din limba greacă Pr. dr. Constantin Petrache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2012, pp. 48-50)

Cuvinte simple din Sfântul Munte (1) - Pocăința

Cuvinte simple din Sfântul Munte (2) – Dumnezeiasca Liturghie şi Pocăinţa în Iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (3) – Refuzul pocăinţei chiar şi în iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (4) – Frângerea inimii şi pocăinţa puţin înainte de moarte

Cuvinte simple din Sfântul Munte (5) – Cu rugăciunea lui Iisus batem la poarta milei dumnezeieşti

Cuvinte simple din Sfântul Munte (6) – Prin pocăinţă redobândim darurile

Cuvinte simple din Sfântul Munte (7) – Lacrimile pocăinţei şi Harul Divin

Cuvinte simple din Sfântul Munte (8) – Întruparea Domnului, suprema Smerire

Cuvinte simple din Sfântul Munte (9) – Curăţenia trupului înseamnă smerenie

Cuvinte simple din Sfântul Munte (10) – Smerenia, starea paradisiacă. Mândria, iadul pe pământ

Cuvinte simple din Sfântul Munte (11) – Părinţi în tăcere

Cuvinte simple din Sfântul Munte (12) – Ascultarea cea... încăpăţânată

Cuvinte simple din Sfântul Munte (13) – Ascultare sinceră şi voie ascunsă

De la același autor

Ultimele din categorie