Diamantul lăsat moștenire (Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - I)

Copiii mei, cincizeci de ani am făcut negustorie, însă nu am făcut nicio pricopseală. Am găsit apoi o traistă, în care erau florini și groși falși și mărgăritare false, iar printre ele era un diamant, care are o asemenea putere, încât înviază morți, pe săraci îi îmbogățește, orbilor le deschide ochii, pe surzi îi face să audă și toată boala tămăduiește, însă în curând am să vă părăsesc, am să mor și nu am nimic să vă las moștenire în afară de acest diamant, însă trebuie ca și voi să găsiți un loc cuviincios unde să-l puneți, pentru că nu trebuie pus oriunde.

Un negustor era poreclit „Înșelătorul” din pricina înșelătoriilor ce le făcea, a neguțătoriei vreo patruzeci-cincizeci de ani, însă nu a făcut nici o pricopseală. Odată a găsit pe drum o traistă. A deschis-o și a găsit în ea florini falși și mărgăritare false, iar printre ele a găsit un diamant. A luat traista cu banii și s-a dus la zaraf (persoană care se ocupa cu schimbul banilor) ca să vadă dacă sunt buni. Uitându-se la ei, acela i-a spus că sunt falși și că numai diamantul este bun. Negustorul nu l-a crezut, ci i-a luat și s-a dus la alt zaraf. Și acela i-a spus că banii sunt falși, însă diamantul este de mult preț. Negustorul s-a întristat, a luat diamantul în mână și traista cu bani și a plecat.

Pe drum a întâlnit un orb și a spus: „Vreau să văd ce putere are diamantul”. Și, o, minune! îndată ce l-a atins de ochii orbului, s-au deschis și a văzut. Atunci negustorul s-a bucurat. A mers mai departe și a întâlnit un om mut și surd și îndată ce a atins diamantul de el, a vorbit și a auzit. A întâlnit un paralitic, l-a atins și s-a tămăduit. L-a atins de un sărac și a devenit bogat; l-a atins de un bătrân și s-a făcut tânăr; l-a atins de un mort și a înviat. Văzând negustorul aceste minuni, i s-a umplut inima de bucurie, a luat traista cu banii și a aruncat-o în mare, a păstrat numai diamantul și s-a dus la casa sa.

Când a venit vremea să moară, i-a chemat pe toți cei ai casei sale și le-a spus:

– Copiii mei, cincizeci de ani am făcut negustorie, însă nu am făcut nicio pricopseală. Am găsit apoi o traistă, în care erau florini și groși falși și mărgăritare false, iar printre ele era un diamant, care are o asemenea putere, încât înviază morți, pe săraci îi îmbogățește, orbilor le deschide ochii, pe surzi îi face să audă și toată boala tămăduiește, însă în curând am să vă părăsesc, am să mor și nu am nimic să vă las moștenire în afară de acest diamant, însă trebuie ca și voi să găsiți un loc cuviincios unde să-l puneți, pentru că nu trebuie pus oriunde.

A venit vremea și negustorul a murit, iar diamantul le-a rămas rudeniilor sale, care au căutat un loc unde să-l păstreze, așa cum le poruncise negustorul. Au găsit o bucată de marmură în formă de triunghi cu laturi egale și l-a pus pe ea, dar nu stătea. S-au întristat că nu au găsit loc potrivit să-l așeze. Au pus o bucată de pânză albă peste marmură, au așezat diamantul, dar nu a stat. Iarăși s-au întristat. Apoi au pus încă o bucată de pânză peste cealaltă, au pus diamantul și a stat. Atunci s-au bucurat și L-au slăvit pe Dumnezeu.

Acum trebuie să vedem mai întâi cine este negustorul; în al doilea rând ce este traista; în al treilea, ce sunt groșii; în al patrulea, ce sunt florinii; în al cincilea, ce sunt mărgăritarele; în al șaselea, ce este diamantul; în al șaptelea, cine sunt zarafii; în al optulea, cine sunt rudeniile negustorului; în al nouălea, ce este marmura; în al zecelea, ce închipuie prima pânză; în al unsprezecelea, ce închipuie a doua pânză. Acestea sunt cele unsprezece lucruri pe care le vom explica.

În primul rând, negustorul, înșelătorul, bețivul, trândavul sunt eu. Am neguțătorit patruzeci-cincizeci de ani. Și ce fel de negoț am făcut? Mi-am petrecut viața studiind. M-a învrednicit Dumnezeu să găsesc o traistă. Ce este traista? Este Sfânta Evanghelie. Am găsit-o și am găsit în ea florini falși. Ce sunt florinii? Sunt evreii, care spun că cred, dar credința lor este deșartă, este de la diavolul. Am găsit și groși falși. Ce sunt groșii? Sunt necredincioșii, care spun că cred, dar credința lor este deșartă, de la diavolul. Ce închipuie mărgăritarele? Sunt ereticii, care spun că cred în Sfânta Treime, însă deșartă și diavolească este și credința lor. Cine este diamantul? Este Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Cine sunt zarafii? Sunt Prorocii, care L-au vestit mai înainte pe Fiul și Cuvântul Părintelui Celui fără de început și atotputernic. Cine sunt rudeniile negustorului? Sunt creștinii ortodocși, fiii și fiicele lui Hristos. Ce este marmura în formă de triunghi cu laturi egale? Este un om care spune că crede în Sfânta Treime. Însă nu este de ajuns această credință ca să se mântuiască, nu stă diamantul. De ce mai este nevoie? Este nevoie de prima pânză, însă nu stă diamantul, adică Hristos. Un om care spune că crede în Sfânta Treime are prima pânză, dragostea pentru Dumnezeu, pe care deși o are, nu se mântuiește. Ci este nevoie de a doua pânză și atunci va sta. Ce închipuie a doua pânză? Un om care crede în Sfânta Treime și are dragoste pentru Dumnezeu și pentru frații săi. Și atunci stă diamantul, adică Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

Un om care Îl are pe Dumnezeu în inima sa, are toate bunătățile și nu poate să săvârșească păcat niciodată. Iar când nu are diamantul în inima sa, dragostea, adică pe Hristos, îl are pe diavolul. Așadar, frații mei, mă duc și am să vă las și nu știu dacă mă va mai învrednici vreodată Dumnezeu să fiu împreună cu voi trupește. Nu am să vă las altă mângâiere și alt acoperământ, decât acest diamant. Numai să aveți loc potrivit să stea. Acest diamant are toate cele bune ale creștinilor și fericit este cel care s-a învrednicit să-l aibă în inima sa, pentru că are o comoară de mare preț.

(Constantin V. TriandafilluSfântul Cosma Etolianul – Viața și învățăturile, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, pp. 177-179)

Ultimele din categorie