„Slujiți Domnului!” (Romani 12,11)

Cred că toți am auzit cuvintele: „Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N)”, adică un bărbat și o femeie se însoțesc pentru a-I sluji, împreună, lui Dumnezeu. Ceea ce, de cele mai multe ori, este o minciună care, în scurtă vreme, va deveni încă un scuipat pe obrazul lui Hristos...

Trăim în minciună și răniți, mutilați și înjosiți de ea, ne revoltăm. Și dacă viața a fost un fals, revolta însă e adevărată. Și ne înlocuiește, treptat, viața.

Transformarea vieții în răzvrătire este produsul mașinăriei demonice numită lume, acest incubator sau fabrică de revoltați. Căci răzvrătire a celui neputincios este omniprezenta depresie și, culme a ei, sinuciderea...

Niciun om nu se naște pentru această lume, așa cum arată și funcționează ea de la cădere, ci pentru Împărăția lui Dumnezeu. Hristos a deschis Cerul, pentru că sub Cer totul este minciună.

O zi care nu începe cu Cerul și nu e trăită pentru Cer va hrăni și va spori puterea minciunii în care se îneacă omenirea întreagă. Drogații, prostituatele, ucigașii, disperații de toate culorile curcubeului care umplu, pe față sau în ascuns, marile orașe, nu sunt decât convulsiile și purulențele minciunii pe care o hrănim noi toți, cu viețile noastre de robi ai lui Cerului doar în intenția mântuitoare a lui Dumnezeu, nu și a noastră...

Inima oricărui creștin ar trebui să fie o spărtură în această minciună în care se sufocă toate sufletele. O sursă de oxigen spiritual pentru mințile otrăvite de miasmele ei demonice.