Litur­ghia este o litanie, o procesiune către jertfelnic, o călătorie către Cer. Când facem procesiunea sfântului ocrotitor al cetății noastre, îi purtăm icoana, moaștele, ripidele și mergem în piață, ca să-l lăudăm pe sfânt. Tot așa și Liturghia noastră este o litanie, o călătorie către Cer. Dacă mă aflu la Liturghie înseamnă că am intrat cu adevărat, nu imaginar, pe calea care duce la Cer.

Ați observat că atunci când are loc o eclipsă de soa­re, străzile se umplu de copii și oameni mari, care țin în mână o sticlă afumată prin care se uită la soare? Asta este Liturghia. Este o pironire a privirii noastre, a inimii noastre în Cel care Se află pe tron sus, în Cer. Viața mea se învârte în jurul lui Hristos. Pentru mine doar un singur lucru are valoare: Împărăția Cerurilor.

Așadar trebuie să ne părăsim familia, serviciul, copiii și să dăm buzna mereu la Liturghie? Nu, dragii mei! Priviți cât de mare este iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu! Toate întâmplările vieții noastre zilnice pot să ne ducă în Împărăția lui Dumnezeu, să devină poduri care ne duc în ea. Toate sunt în stare să exprime iubirea noastră pentru Dumnezeu! Iubirea pentru nevasta ta, jertfele pe care le faci pentru copiii tăi, truda ta zilnică, osteneala ta, frămân­tările tale, lacrimile tale, amărăciunile tainice ale vieții tale, pe toate acestea le arunci în Împărăția Cerurilor. Dumne­zeu ți le sfințește și îți dă putere să străbați toată săptă­mâna. Toate acestea ocupă un loc și o vrednicie înaintea lui Hristos, ajunge să nu uităm de scopul nostru, capătul nostru este Împărăția lui Dumnezeu, iar sufletul nostru să înseteze pentru ea. Țelul nostru să fie El, patria noastră să fie Cerul. Asta înțelegem atunci când zicem „Amin”:  „Da, Părintele meu ceresc, primesc tot ce îmi spui, călătoria mi-­am început-o, am intrat pe drumul care mă duce la Cer. Nu mă voi opri până nu voi ajunge acolo unde ești Tu”.

Prin urmare, în Liturghie călătorim către împărăția lui Hristos și, în același timp, ne aflăm în ea. Hristos ne-a suit la Cer sau, mai bine-zis, a coborât Cerul în Biserica noastră. Toate bunurile, mântuirea noastră, sfințenia, smerenia Lui, harurile Lui în general, ni le va da ca pe o zestre în biserică.

Pentru noi Liturghia este o logodnă. După cum porți inelul de logodnă și el reprezintă făgăduința căsăto­riei, tot așa Liturghia înseamnă că mă însoțesc cu Hristos, Care îmi făgăduiește că, de rămân credincios, mă va duce cu siguranță în Împărăția Cerurilor. Aici deci, dragii mei, se realizează acest adevar atât de mare.

(Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la sfintele slujbe, Editura Sf. Nectarie, pp.158-160)