Dacă soarele va străluci tot timpul, pe câmp totul se va veşteji, de aceea este nevoie de ploaie. Dacă va ploua tot timpul, totul va fi la pământ, de aceea este nevoie de vânt. Iar dacă vântul nu va fi de ajuns, este nevoie şi de furtună, ca să alunge toţi norii. Toate acestea omului îi sunt de folos la vremea lor, pentru că este schimbător.

Viaţa permanent fericită are urmări nefericite. Şi în natură vedem că nu este tot timpul primăvară frumoasă şi vară călduroasă şi plină de roade, ci este şi toamnă ploioasă, şi iarnă geroasă cu zăpadă, şi sunt şi inundaţii, şi diferite vânturi şi furtuni, şi, mai presus de acestea, secetă şi foamete, şi diferite tulburări şi boli, şi multe alte nenorociri.

Toate acestea sunt necesare ca omul să înveţe înţelepciunea, răbdarea şi smerenia. Deoarece, aflându-se în bunăstare, în cea mai mare parte cade în nesimţire, iar în diferitele necazuri devine mai atent față de mântuirea sa. (Sfântul Ambrozie de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 200-201)