Viața Părintelui Dumitru Stăniloae

Părintele Dumitru Stăniloae a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei – profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist şi traducător. De-a lungul celor 90 ani de viață, renumele de cel mai mare teolog al secolului al XX-lea i-a fost confirmat cu prisosință prin opera sa, prin respectul și prin recunoașterea celor mai mari instituții academice ale lumii.

Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut în ziua de 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov. A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca.

Tânărul Dumitru a urmat cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna” din Brașov. În 1922 a primit o bursă la Universitatea din Cernăuţi. După un an a părăsit Universitatea, pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti. În Postul Mare din anul 1924 s-a întâlnit cu mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a oferit o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu. În 1927 a terminat anul IV la Cernăuţi şi a susţinut licenţa în Teologie, sub conducerea profesorului Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor. Apoi, a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena.

În toamna anului 1928 a susținut, la Cernăuţi, teza de doctorat cu titlul: Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea aceluiași profesor Loichiţă. Centrul Mitropolitan din Sibiu i-a oferit o bursă pentru Bizantinologie şi Dogmatică. A plecat la Munchen pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie şi filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.

În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama.

La întoarcerea în ţară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”. În decursul a 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie DogmaticăApologeticăPastorală şi Limba Greacă.

În 5 octombrie 1930, Dumitru Stăniloae s-a căsătorit cu Maria Mihu. Pe 10 mai 1931 s-au născut gemenii Dumitru și Maria. Din păcate, în septembrie același ani, băiatul a murit – iar fiica a plecat la Domnul tot timpuriu, în aprilie 1945.

Pe 8 octombrie 1931, Dumitru Stăniloae a fost hirotonit diacon, în 1932 a devenit profesor titular provizoriu la Academia Teologică din Sibiu, iar pe 25 septembrie 1932 a fost hirotonit preot. În ziua de 8 octombrie 1933 s-a născut cel de-al treilea copil al familiei, Lidia Stăniloae.

La 1 ianuarie 1934, părintele Stăniloae a fost numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcţie îndeplinită vreme de 12 ani. În acest context, l-a cunoscut pe Nichifor Crainic, legându-se o prietenie deosebită.

În iunie 1936, părintele Stăniloae a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie în care a profesat timp de zece ani. În 1938 a apărut, la Sibiu, lucrarea fundamentală Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama.

În 1946, la presiunea autorităților comuniste, părintele Stăniloae a fost nevoit să-și încheie mandatul de rector – dar a mai rămas profesor pentru încă un an. Atunci a apărut la Sibiu primul volum din traducerea Filocaliei. În același timp, părintele a fost transferat la Facultatea de Teologie a Universității din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic. În 1947 a apărut volumul al doilea al Filocaliei, iar în 1948, volumele 3 și 4.

Din 1950, părintele Dumitru Stăniloae a participat la întâlnirile organizate de Rugul aprins - unde a conferenţiat de câteva ori, fără să facă parte din grupare.

În 1958, când a început un nou val de arestări în România, părintele Dumitru Stăniloae a fost printre cei luați în vizor. La 4 septembrie a fost arestat și dus, mai apoi, la Aiud. A avut, printre colegii de celulă, pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea, dar și pe avocatul şi publicistul Petre Pandrea. A fost eliberat abia după cinci ani, în ianuarie 1963. De atunci, a lucrat ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod și din octombrie a revenit la catedră.

În 1965 a fost solicitat să scrie articole şi studii de către cei care-l cenzuraseră înainte – dorind acum să se prezinte în Occident imaginea „libertății religioase”. În 1868, părintele a fost invitat la Freiburg şi Heidelberg pentru conferinţe. În 1960 a conferențiat la Oxford, în 1971 a mers la Vatican, ca membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române.

În 1973 a ieșit la pensie, dar a rămas profesor consultant pentru cursul de doctorat. În 1976 a apărut Filocalia, volumul 5, iar în 1977 au fost publicate volumele 6 și 7 – urmând ca, în 1979 să apară volumul 8, în 1980 volumul 9, în 1981 – volumul 10.

Părintele Dumitru Stăniloae a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1990 și, tot atunci, a apărut Filocalia, volumul 11. În 1991 a devenit membru titular al Academiei și s-a publicat volumul 12.

De-a lungul timpului, numeroase alte lucrări au văzut lumina tiparului, iar părintele Dumitru Stăniloae a primit titluri de onoare din partea mai multor universități din lume. 

A trecut la cele veşnice la 90 de ani, în ziua de 5 octombrie 1993.

Ultimele din categorie