Considerat a fi cea mai prolifică personalitate teologică a Athosului contemporan,părintele Teoclit Dionisiatul s-a născut pe 6 august 1916 în oraşul grecesc Navpaktos primind la Botez numele de Teodor. Rămas orfan de tată, este crescut doar de mama sa. Urmează şcoala primară şi gimnaziul în oraşul natal, pentru ca pentru studiile liceale să meargă în Patras – oraşul Sfântului Apostol Andrei.

După câteva vizite în Sfântul Munte şi după eliberarea de obligaţiile militare, în vara anului 1941 hotărăşte să rămână la mănăstirea Dionisiu, unde devine ucenicul bătrânului Gavriil Dionisiatul (1886-1983). Supranumit „stareţul secolului al XX-lea”, părintele Gavriil a fost o personalitate deosebit de complexă: monah desăvârşit, stareţ înţelept, duhovnic luminat, patriot înflăcărat, scriitor inspirat.

Din anul 1951, cu binecuvântarea stareţului său, începe să publice mici articole pe teme duhovniceşti în revistele religioase din Grecia. De la an la an, activitatea publicistică a părintelui Teoclit a crescut ajungând să publice un număr însemnat de volume. Parte dintre acestea au fost traduse şi în limba română de-a lungul timpului:

· Între cer şl pământ. Monahismul Aghioritic (traducere de pr. Olimp Căciulă)

· Sfântul Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni. Viaţa, învăţături, predici, scrisori (Traducere de Zenaida Anamaria Luca)

· Starețul meu, Gavriil Dionisiatul (traducere de Emanuel Dumitru)

· Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi (traducere de Cristina Rogobete şi Adrian Marinescu)

· Dialoguri la Athos. Vol. 1: Monahismul aghioritic, Vol. 2: Teologia rugăciunii minţii (traducere: pr. prof. Ioan I. Ică jr.)

· Sfântul Diadoh al Foticeii, Capetele despre cunoştinţă (traducere de pr. Agapie Corbu)

Dintre lucrările cele mai importante ale părintelui Teoclit mai amintim câteva monumentale monografii închinate unor sfinţi ai Bisericii: Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Maxim Mărturisitorul ş.a.

Prin scrierile sale, părintele Teoclit s-a manifestat ca un apărător al Ortodoxiei, luând poziţie în diverse probleme teologice din secolul XX ce au tulburat Biserica Ortodoxă, în general, şi cea din Grecia, în special – vechii calendarişti, relaţiile Bisericii Ortodoxe cu Roma, neo-ortodoxia ş.a. Totodată, părintele Teoclit a contribuit substanţial la renaşterea filocalică a veacului trecut.

Monahul Teoclit a fost ales în patru rânduri (1974-1975; 1979-1980; 1984-1985; 1989-1990) în funcţia de „proto epistat” sau de preşedinte al Sfintei Epistasii – comitetului executiv al Sfântului Munte alcătuit din reprezentanţii celor 20 de mănăstiri ale Athosului. Din această postură a adus o contribuţie majoră în reorganizarea vieţii duhovniceşti din Sfântul Munte Athos.

Părintele Teoclit Dionisiatul a trecut la Domnul pe 20 ianuarie 2006, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii Dionisiu.