Sfântul Ierarh Iosif de Alaverdi este unul din cei treisprezece părinți asirieni ce au fost trimiși în Georgia ca să predice Sfânta Evanghelie.

Cu binecuvântarea învățătorului său, Părintele Iosif s-a stabilit în localitatea Alaverdi din estul Georgiei. Conform tradiției, purta întotdeauna cu el o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului.

În acea perioadă, regiunea din jurul localității Alaverdi era pustie și stearpă. Într-o zi Domnul a trimis un nobil să vâneze în valea unde Sfântul Iosif locuia printre animalele sălbatice. Văzând pe pustnic, nobilul și-a dat seama imediat că înaintea lui stătea un om sfânt. S-a înclinat în fața lui, l-a sărutat și a întrebat cu umilință ce l-a adus în acest loc pustiu.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Iosif a trezit în nobil o dragoste dumnezeiască și o dorință deosebită pentru Adevăr. Nobilul a promis să ridice o biserică în pustia Alaverdi. În felul acesta s-a înființat Mănăstirea Alaverdi. Sfântul Iosif a fost bucuros de realizarea acestei lucrări plăcute de Dumnezeu.

În curând oamenii au aflat de Sfântul Iosif ce se nevoia în pustie. Mulți credincioși au început să vină să-l cunoască pe Sfânt. Mulți au fost atrași de viața sfântă a Părintelui Iosif, de dragostea și minunile sale, încât au părăsit lumea pentru a se alătura nevoințelor lui.

Treptat numărul pustnicilor a crescut și s-a format o comunitate mare. Sfântul Iosif a fost primul stareț al acestei obști. Ducând o viață de asceză și osteneală plăcută de Dumnezeu, Sfântul Iosif a simțit apropierea morții și a început să se pregătească pentru sfârșitul lui pământesc. Și-a adunat ucenicii, i-a binecuvantat, i-a sfătuit pentru ultima oară, a numit un nou stareț și apoi a plecat în pace la Domnul.

Cu mare cinste ucenicii l-au îngropat pe Sfântul Iosif în biserica Mănăstirii Alaverdi. De atunci s-au făcut multe minuni la mormântul lui.