Sfântul Cuvios Alexie Șușania s-a născut la 23 septembrie 1852, în localitatea Noqalaqevi, Georgia, dintr-un cuplu evlavios de creștini. Tatăl său a murit în 1868, după ce i-a dat viitorului ieromonah în vârstă de șaisprezece ani binecuvântarea de a avea grijă de familie.

În același an în care a murit tatăl său, Alexie a călătorit la Ierusalim într-un pelerinaj și de acolo la Constantinopol pentru a-și vizita unchiul, Islam Șușania, un negustor de succes și un om inteligent și evlavios. În timpul acestei vizite, Alexie a devenit fascinat de industria comerțului și a hotărât să devină și el comerciant. Dar avea să descopere curând că voia lui Dumnezeu era diferită de a lui.

Într-o zi, Alexie a împrumutat de la unchiul său o mică icoană a Sfântului Ioan Botezătorul, s-a închis apoi în camera lui și acolo a început să experimenteze o mare luptă interioară. Era mișcat de o dragoste profundă pentru mama, surorile, frații și prietenii lui, dar în același timp simțea o forță invizibilă care îl chema la viața spirituală.

După câteva ore petrecute astfel, Alexie s-a întrebat în cele din urmă: „Cum pot să îndeplinesc voința tatălui meu? El mi-a încredințat responsabilitatea de a avea grijă de familie, iar pe de altă parte cum pot să împac asta cu chemarea lui Dumnezeu?”.

Spre marea sa mirare, o voce lăuntrică i-a răspuns: „Dacă mori acum, cine îți va prelua responsabilitățile?”. Răspunsul a fost clar: „Dumnezeu!”. Și din nou a auzit vocea lăuntrică: „Așa că mori lumii, încredințează totul lui Dumnezeu și El va sluji familiei tale.”.

Acest eveniment i-a schimbat viața lui Alexie. S-a închis luni de zile în camera lui, citind Sfintele Scripturi și ținând un post strict. Asistând la schimbarea radicală a modului de viață al lui Alexie, unchiul său s-a gândit că cel mai bine ar fi pentru ei să părăsească Constantinopolul și să se întoarcă în Georgia.

Nu a trecut mult până când cei dragi lui Alexie și-au dat seama că a făcut un legământ cu Dumnezeu și că va intra în viața monahală. Frații și surorile lui au fost întristați când au auzit vestea, dar mama lui a mulțumit lui Dumnezeu și și-a binecuvântat fiul.

La vârsta de douăzeci de ani, Alexie s-a mutat la Mănăstirea Teklati. A început să ducă o viață ascetică strictă și a mers din sat în sat, îngrijind pe cei bolnavi de tuberculoză, holeră și alte boli grave și îngropând pe cei fără adăpost.

Viețuirea sa a fost sursă de inspirație pentru cei din jur. Astfel, mama sa Elena, sora mai mică Salomeea și fratele Besarion au îmbrățișat viața monahală.

Sfântul Alexie a fost hirotonit preot la Mănăstirea Martvili. Mai târziu a fost tuns în Schima Mare. A viețuit o vreme în Sfântul Munte Athos și la Lavra Peșterilor din Kiev.

Întors în Georgia, și-a continuat viața dedicându-se celor în nevoie. Se spune că în chilia sa păstra o cruce de dimensiuni mari, pentru a-i aminti neîncetat de Pătimirile Mântuitorului. 

Alexie și-a petrecut ultimii ani din viață alături de verii săi după trup, ieromonahii Akepsima și Pahomie. A trecut la Domnul pe 18 ianuarie 1923. Vreme de 40 de zile, verii săi au rămas închiși în chilia lui umilă, de teamă ca nu cumva comuniștii să i-o dărâme. A fost înmormântat la Mănăstirea Teklati.

Cu binecuvântarea Mitropolitului Efrem, ieromonahii Akepsima și Pahomie au mutat sfintele moaște ale Părintelui Alexie de la Teklati la Mănăstirea Sfinților Arhangheli, pe 8 ianuarie 1960.

Sfântul Alexie a fost canonizat la 18 septembrie 1995.