Sfântul Cuvios Damian a fost un călugăr nevoitor din Lavra Pecerska de la Kiev, având ca îndrumător pe Sfântul Cuvios Teodosie (3 mai). Și-a urmat părintele duhovnicesc în viața sa îngerească și în toate virtuțile, dobândind smerenie și ascultare. A fost blând, harnic și ascultător, spre bucuria tuturor fraților, petrecând nopțile în rugăciune și citirea Sfintei Scripturi. A fost un monah ascetic, strict în postire, mâncând numai pâine și apă. Astfel, Dumnezeu l-a făcut pe Damian vrednic de darul de a face minuni și de a vindeca pe cei bolnavi.

Când s-a îmbolnăvit aproape de sfârșitul vieții sale pământești, s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi să-l învrednicească să fie părtaș la slava sfinților și să nu fie despărțit de părintele său duhovnicesc: „Iisuse Hristoase, nu mă despărți de învățătorul meu, Sfântul Teodosie, în Împărăția Ta!”.

În timp ce se ruga, un înger a apărut lângă patul său, în chipul Sfântului Teodosie, aplecat asupra Sfântului Damian și a spus: „Copilul meu, rugăciunea ta a fost ascultată de Domnul. M-a trimis să te asigur că cererea ta va fi îndeplinită. Nu mă voi despărți de tine în viața veșnică care ne-a fost pregătită.” Astfel Cuviosul și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului.