A trăit cuvios în mănăstirea Vatoped. Era ierodiacon și a avut ascultare la altar. În vremea atacurilor barbare, evlaviosul și minunatul slujitor a luat icoana Născătoarei de Dumnezeu, numită Vimatarissa (adică cea din altar) și Cinstita Cruce și le-a ascuns în puțul din sfântul altar. El însuși a fost luat rob și a fost dus în Creta. După ce a fost eliberat, a înștiințat pe ceilalți părinți să meargă să ia icoana și crucea și s-au aflat în fața unui fapt minunat.

Icoana Născătoarei de Dumnezeu se afla în picioare deasupra apei și în fața ei era aprinsă candela. Iar cuviosul „trăind după aceea o viață preaminunată, a plecat la Domnul în pace”. Este cinstit împreună cu sfinții Vatopedini pe 10 iulie. Se pomenește și în slujba icoanei Vimatarissa și se prăznuiește în Marțea din Săptămâna Luminată.

(Moise Aghioritul, Sfinții Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, p. 151)