Sfântul Grigorie Peradze s-a născut în Georgia, la 31 august 1899, în satul Bakurţihe, tatăl său, Roman Peradze fiind preot.

Și-a finaliziat studiile teologice la Tbilisi și a plecat apoi în Germania, unde și-a făcut doctoratul.

Din 1922, Grigorie a studiat teologia şi limbile răsăritene, la Universitatea din Berlin, iar în 1925 s-a mutat la Departamentul de Filosofie al Universităţii din Bonn, unde a primit o diplomă de Doctorat în Filosofie, cu lucrarea „Viaţa monahală din Georgia, de la începuturile sale, până în 1064”. A predat literatură georgiană și patristică la universitățile din Bonn și Varșovia.

S-a mutat în Anglia în 1927, unde și-a continuat cariera în mediul academic, familiarizându-se cu vechile manuscrise patristice păstrate în colecţiile bibliotecii Muzeului Britanic şi ale Universităţii Oxford. 

A intrat în monahism și a fost hirotonit preot în 1931, fiind numit paroh al Bisericii Georgiene din Paris. Un an mai târziu, a fost invitat la Oxford, să predea Istoria Georgiană.

A contribuit la salvarea comorilor culturale georgiene, întemeind o biserică georgiană în Franța în timpul regimului nazist. Biserica era închinată Sfintei Nina. Smerenia şi neobosita muncă l-au caracterizat pe Sfântul Grigorie, pe tot parcursul vieţii sale. 

A fost arestat în 1942 și încarcerat în închisoarea Pawiak din Varşovia și deportat la Auschwitz la începutul lunii noiembrie. Câteva luni mai târziu, pe 6 decembrie a primit cununa muceniciei pentru că și-a asumat vina altcuiva.

Sfântul Grigorie Peradze a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Georgiană în septembrie 1995, cu data de prăznuire 6 decembrie.