Sfântul Ermeu a fost luminat cu credinţa şi pus la lucrarea cea sfinţită de către Sfântul Apostol Tit. Deci, întorcând pe mulţi elini de la rătăcire şi aducându-i la Hristos, a fost prins de păgâni şi adus înaintea lui Livanie comitul, spre întrebare, silindu-l să se lepede de Hristos. Iar dacă a văzut că nu poate, a poruncit să-l lege de nişte cai iuţi şi, fugărind caii, să-l târască pe robul lui Hristos.

Deci, fiind târât îndelungă vreme, s-a înroşit pământul cu sângele lui, căci i se rănise trupul, lovindu-se pe pământ de pietre şi de lemne; şi era gata să moară, dacă Domnul nu l-ar fi întărit pe el în nişte chinuri ca acestea.

După aceasta, fiind abia viu, l-au aruncat în temniţă şi-l chinuiau acolo cu foamea şi cu setea. Iar Domnul îl hrănea cu pâine cerească şi îi tămăduia rănile. Apoi, după câtăva vreme, iarăşi a fost scos la întrebare şi, nesupunându-se poruncii chinuitorului, a fost spânzurat pe lemn, strujit cu unghii de fier şi ars cu făclii.

După aceea fiind aruncat într-un cuptor cu foc, a rămas nevătămat, căci îngerul Domnului, venind la dânsul, a răcorit cuptorul şi pe dânsul l-a păzit de foc.

Auzind aceasta, ighemonul a poruncit să i se înfigă cuie de fier în cap, în inimă şi în pântece; şi făcându-i aceasta, i-a săpat o groapă. Şi, încă răsuflând, l-au târât acolo, apoi l-au acoperit cu ţarină. Deci cu aspră şi silnică moarte săvârşindu-se, acum vieţuieşte în dulce şi veselitoare viaţă împreună cu Domnul, a Cărui slavă este în veci. Amin