Sfântul Mucenic Iulian era din cetatea Anazarvia, care este a doua eparhie a Siciliei. El s-a născut dintr-un tată de neam bun senatoresc, cu credința elin, și dintr-o mamă creștină, care, după moartea bărbatului său, s-a mutat în Tarsul Ciliciei. Acolo, botezându-și pruncul în sfânta credință, îl creștea în învățătura cărții și în dreapta credință. Iar când copilul era de 18 ani, s-a pornit prigoană mare împotriva creștinilor din porunca lui Dioclețian. Și fiind prins fericitul Iulian, a fost dus la ighemonul Marchian spre întrebare. Acesta, schingiuindu-l mult, uneori îl amăgea cu îmbunări, iar alteori prin îngroziri și munci îl silea spre idoleștile jertfe; însă el nu s-a lepădat de Hristos. Deci a fost purtat un an întreg prin felurite cetăți ale Ciliciei și pretutindeni a fost muncit în felurite chipuri; însă el era ca un diamant tare în mărturisirea lui Iisus Hristos.

Iar când a fost adus în cetatea de lângă mare, care se numea Egheia, slujitorii cei diavolești, deschizând gura sfântului cu sila, i-au băgat vin și carne jertfită idolilor, vrând ca, cu acele jertfe idolești, să spurce pe curatul și sfântul rob al lui Hristos. Apoi, fiind aruncat în temniță, a venit la dânsul fericita lui maică, care de departe îi urma lui pretutindeni, rugându-se lui Dumnezeu să întărească pe fiul ei întru ne voința cea mucenicească.

Deci au prins-o pe ea păgânii și au pus-o de față la judecată, iar ea a rugat pe ighemon să o lase la fiul ei trei zile, ca să-l sfătuiască a se închina zeilor lor. Și i-a poruncit ighemonul să meargă la fiul său fără de opreală. Iar ea, șezând lângă el ziua și noaptea, îl ruga cu multe lacrimi și cuvinte de iubire, ca o mamă bună și-l îndemna pe dânsul să rabde pentru Hristos până la sfârșit muncile cele de puțină vreme, pentru ca prin acestea să se învrednicească de la Domnul de veșnicile bunătăți și să fie numărat în ceata sfinților mucenici.

Iar după ce au trecut cele trei zile, sfântul împreună cu maica sa au fost scoși la judecata ighemonului. Iar ighemonul, nădăjduind că maica lui l-a înduplecat spre a jertfi idolilor pe fiul ei, a început a o ferici pe dânsa cu laude. Dar ea, deschizându-și cinstita și de Dumnezeu insuflata sa gură, a mărturisit cu mare glas numele lui Iisus Hristos, iar idoleasca păgânătate a rușinat-o cu multe mustrări și ocări. Asemenea făcea și Sfântul Iulian, mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, Unul și adevăratul Dumnezeu și ocărând mulțimea zeilor păgânești. Atunci ighemonul, mâniindu-se, i-a muncit pe amândoi fără milă. Pe maica mucenicului, după ce a bătut-o mult, a poruncit să i se taie călcâiele picioarelor cu care a urmat fiului ei venind după dânsul din Tars, apoi să o izgonească. Iar pe Sfântul Mucenic Iulian a poruncit să-l bage într-un sac cu nisip în care erau jivini și târâtoare veninoase și apoi să-l arunce în mare. Astfel, Sfântul Mucenic Iulian a luat cununa muceniciei și s-a sfârșit mucenicește și sfânta lui maică, luând cununile biruinței de la Hristos Dumnezeul nostru.

Iar trupul Sfântului Iulian fiind scos de valuri la uscat, o oare­care dreptcredincioasă femeie văduvă luându-l, l-a dus în Alexandria și l-a îngropat cu cinste. După un timp, sfintele lui moaște au fost aduse în Antiohia. Iar pomenirea Sfântului Mucenic Iulian, a fericit-o și a cinstit-o cu cuvânt de laudă Sfântul Ioan Gură de Aur, pe când trăia în Antiohia, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.