Sfânta Muceniță Suniva a fost primul creștin care s-a stabilit în Norvegia. Sfânta a fugit din Irlanda pentru a scăpa de căsătoria cu un rege păgân. A plecat împreună cu mai mulți apropiați pe trei bărci, punându-și toată nădejea în Domnul. Părăsind Irlanda fără vâsle, Dumnezeu i-a adus pe Insula Selja de pe coasta de vest a Norvegiei, unde s-au stabilit într-o peșteră. După un timp, conducătorul local Håkon Jarl, acuzându-i de furtul oilor sale, a vrut să-i prindă și să-i omoare. Sfânta s-a rugat Domnului să-i izbăvească din mâna conducătorului păgân. În acest timp, mulțime de pietre au căzut blocând intrarea în peșteră. Astfel și-au aflat sfârșitul Sfânta Suniva împreună cu ceilalți apropiați. 

Moaștele Sfintei Suniva au fost descoperite când regele creștin Olaf a făcut săpături în peșteră, în anul 996. În același an, regele Olaf a declarat Insula Selja ca fiind primul loc sfânt din Norvegia. Astfel Sfânta Suniva a fost canonizată ca primul sfânt al Norvegiei.

Prăznuirea Sfintei Suniva se face în data de 8 iulie, ziua descoperirii sfintelor sale moaște.