Sfinții Mucenici David și Constantin, au fost crescuți în credința ortodoxă, fiind nu numai conducători vrednici și curajoși, dar și creștini evlavioși. Cei doi frați au apărat Georgia de invazia musulmană, luptând cu vitejie, deși oștirea lor era mult mai mică decât a năvălitorilor. Fiind luați prizonieri, căpitanul oștilor arabe, Murvan-Abdula-Kasim, a încercat prin făgăduințe și vicleșuguri să-i facă a trece la mohamedanism, însă cei doi au rămas neclintiți în credința lor. Apoi Murvan-Kru (poreclă care înseamnă: „cel cu auzul greoi”) a cerut ajutorul vrăjitorilor pentru a-i face pe frați să renunțe la Hristos, dar bunii mărturisitori au izbutit să scape de toate farmecele lor prin rugăciune. Înțelegând până la urmă că nu-i poate întoarce de la hotărârea lor, mahomedanii i-au trecut prin chinuri groaznice, ca apoi să-i înece în Râul Rioni, aceasta petrecându-se în anul 740. Apa a purtat trupurile la vale, deasupra lor văzându-se mereu trei stâlpi de lumină. Astfel, creștinii putând cunoaște unde se găseau, au scos moaștele Sfinților Mucenici din apă și le-au înmormântat într-o peșteră, pe Muntele Tskal–Tsiteli, în preajma orașului Kutaisi.

În secolul al XII-lea, regele Bagrat cel Mare (1072-1117), aflându-se la vânătoare, a găsit în peșteră sfintele moaște, care erau nestricate și strălucitoare. Îndată după aceea, regele a ridicat o biserică în cinstea lor, în jurul căreia s-a întemeiat Mănăstirea Motsameta (a Sfinților Mucenici). Începând de atunci, Dumnezeu a dăruit vindecări multor suferinzi prin moaștele Sfinților David și Constantin, iar aceste minuni se întâmplă până în zilele noastre.

(Sinaxarul mare a lunii octombrie, Editura Doxologia, p. 76)