Iată, iubitul meu suflet, că nouă ne este promis cerul întins de sus unde este prăznuirea şi dulcea şi sfânta cântare a întâilor născuţi şi cetele îngerilor care radiază de lumină precum şi Însuşi tainicul Mire ceresc. Acestea toate însă numai dacă dobândim veşmântul cuvenit pentru acestea care e împletit din virtuţi şi nevoinţe plăcute lui Dumnezeu.

Pământul, deschizându-şi larg gura sa, ne arată fundul întunecat al iadului şi ameninţă cu focul cel nestins al gheenei dacă nu ne trăim viaţa după regulile evlaviei. Să ne temem de ceea ce se află în jos şi să mergem cu picior neşovăielnic, implorând întotdeauna cele de sus până când ne vom ridica acolo.

 

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 96)