viață

Dacă nu lucrăm virtuțile în viața noastră, inima ni se împietrește

Ajunge numai să vrem să punem în valoare posibilităţile ce ni le-a dăruit Dumnezeu, ca să ajungem în Rai lângă El, şi astfel să Se bucure şi El, şi să ne bucurăm şi noi, ca fii ai Lui.

Cuvânt unor tineri căsătoriți: „Trăiți lin și iarăși lin!”

Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere” şi clădire de castele în văzduh.

Familia – locul în care învățăm să iubim

Poţi învăţa să iubeşti în orice loc. Iar familia este acel loc dat nouă ca să avem această experienţă, acest har al iubirii. Familia este mediul în care omul poate să-şi dezvolte acest talant.

Conștiința noastră va alege singură cum ne vom petrece veșnicia

Dumnezeu nu poate fi comparat cu părinţii care pedepsesc copiii, în cazul acesta, pentru că nu Dumnezeu este cel care zice: „Tu! La iadul veşnic!”, ci conştiinţa ta hotărăşte acest lucru, în părerea de rău a lui Dumnezeu. Şi, aşa stând lucrurile, iadul veşnic este acela pe care noi ni-l pregătim, precum tot noi suntem aceia care putem să ne pregătim Raiul veşnic.

Caracterul ritmic al vieţii – condiţie necesară pentru dezvoltarea normală a familiei

Caracterul ritmic al vieţii reprezintă o condiţie necesară pentru dezvoltarea normală, fizică şi duhovnicească, a familiei şi a membrilor ei.

Să transformăm diferenţele în armonie

De multe ori auzim, pe drept cuvânt, vehiculată ideea conform căreia în cuplu, complementaritatea între anumite aspecte de personalitate ale soţilor este mai de folos decât asemănarea. Propriu-zis ne referim la faptul că cei doi se completează reciproc, prin puncte de vedere, atitudini, caracteristici personale diferite, în loc să fie identici.

El cere în loc de recunoştiinţă doar învoirea omului de a primi mare binefacere

În schimbul învăţăturii celei mai curate, al pildei de viaţă celei mai sfinte, al semnelor covârşitoare, al nenumăratelor binefaceri, El cerea în loc de recunoştiinţă doar învoirea omului de a primi noua şi cea mai mare binefacere.

Semnul prezenţei şi lucrării mântuitoare a Domnului Iisus Hristos

Între sfinţenia adevărată sau căutarea sinceră a sfinţeniei şi falsa sfinţenie, simulată de toţi impostorii, există trei deosebiri radicale.

Păcatul – cale de împuţinare a vieţii

Păcatul, ca răzvrătire voită faţă de Dumnezeu, înseamnă îndepărtarea de la Izvorul vieţii şi deci o împuţinare a vieţii, o moarte (întâi spirituală şi morală, apoi chiar fizică).

Cum a hotărât părintele Adrian Făgețeanu să-și închine viața lui Dumnezeu

„Când simţi că Lui Îi datorezi existenţa, nu numai prezentul, ci şi viitorul, atunci încerci să te interesezi: cine e El? Şi dacă spune chiar Evanghelistul cel mai iubit de Dumnezeu că Dumnezeu e Iubire, nu? La Iubire trebuie să răspunzi cu iubire.”

Pagini