Părintele Nectarie Vitalis († 8 februarie 2018)

„Pe toţi sfinţii îi iubesc din toată inima. Dar cu Sfântul Nectarie, după cum vedeţi, sunt într-o legătură foarte strânsă, încă de mic copil.”

Părintele Nectarie s-a născut în 1930 din părinţi evlavioşi. Era al şaisprezecelea copil din cei şaptesprezece, cu care Dumnezeu binecuvântase casa lor. De mic a simţit o chemare puternică către viaţa monahală şi către preoţie.

În 1944, la vârsta de 15 ani a vizitat împreună cu alţi închinători Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina, cunoscută deja de mulţi ca Mănăstirea „Sfântului Nectarie”.

Despre această binecuvântată vizită părintele mărturisea: „Am mers la mormântul său în Eghina, am îngenunchiat şi m-am rugat îndelung. Apoi cu glasul şi gândirea mea de copil am spus: «Sfinte Nectarie, ca să te cred că eşti Sfânt, te rog să îmi spui: Voi deveni preot sau nu? După câteva clipe, în timp ce stăteam cu capul plecat pe marmura rece, am auzit un glas care mi-a spus: «Vei deveni! Şi vei primi chiar numele meu!»”.

În 1960 a devenit preot şi a slujit la una dintre enoriile din cartierul Pireu al Atenei. Din 1965, din cauza problemelor de sănătate, i s-a recomandat de către doctori să caute o regiune mai puţin poluată şi să se mute acolo. Astfel a ajuns să slujească în comuna Kamariza.

Încă din primele zile în care a ajuns aici, părintele a început să primească în vis vizita Sfântului Nectarie, care-i spunea că, în viaţă fiind, îşi dorise să locuiască aici. De aceea îl rugă să ridice în cinstea sa un mic paraclis. Fără să stea pe gânduri, părintele Nectarie a ridicat în cea mai frumoasă zonă a satului un mic paraclis cu hramul Sfântului Nectarie. Între timp însă, mulţimea închinătorilor care venea să se închine la acest sfânt locaş devenise atât de mare, încât a hotărât să construiască o nouă biserică mult mai mare, mai încăpătoare.

„Pe toţi sfinţii îi iubesc din toată inima. Dar cu Sfântul Nectarie, după cum vedeţi, sunt într-o legătură foarte strânsă, încă de mic copil. El este pentru mine protectorul meu, mama mea, tatăl meu, vindecătorul meu, cel căruia în clipele cele mai grele îi vorbesc. Zice de multe ori lumea: «Părintele iar vorbeşte cu Sfântul!», şi are dreptate. Merg în faţa icoanei sale şi îi spun: «Acela doreşte să se rezolve o problemă gravă, un altul să se vindece de cutare boală, şi aşa mai departe. Te rog eu, deci, ascultă-le rugăciunea, arată-ţi harul şi mila ta!»”.

În 1980, după zilele încărcate de sărbătorile Crăciunului şi Epifaniei, gheronda Nectarie Vitalis a fost diagnosticat cu cancer la plămâni. Având credinţa puternică, s-a rugat din inimă Sfântului Nectarie. Aflat în biserică într-una dintre zile, părintele Nectarie Vitalis a avut parte de un oaspete neaşteptat: Sfântul Nectarie. Părintele a promis că dacă va fi tămăduit de cancer va încheia biserica, iar Sfântul l-a ajutat.

După însănătoşire, Părintele Nectarie Vitalis a plinit făgăduinţa sa. Ba mai mult, a făcut Sfântului Nectarie o minunată icoană şi o raclă de argint în care a fost aşezată o părticică din moaştele Sfântului Ierarh.

Cuviosul Nectarie Vitalis a trecut la Domnul în ziua de 8 februarie 2018 şi a fost prohodit vineri, 9 februarie. Din înregistrările video de la înmormântare se vede clar cum mâna Cuviosului Nectarie Vitalis se mișcă foarte ușor în semn de binecuvântare, ceea ce este neobișnuit pentru cei adormiți care înțepenesc. Nici trupul nu și-a schimbat culoarea și arăta ca și cum ar dormi!

De la același autor

Ultimele din categorie