Sfântul Ioan Colibașul ‒ drumul spre sfințenie

Cunoscând învățătura Domnului dintr-o Evanghelie ferecată cu aur, Sfântul Ioan a fugit din copilărie la o mănăstire din Bitinia și a petrecut acolo vreme de șase ani. Cuprins de dorul părintesc, s-a întors acasă, dar nu s-a lăsat recunoscut, ci a mai rămas încă trei ani într-o colibă, la poarta casei, până când a înțeles că viața lui în această lume urma să se încheie.

Sfântul Ioan Colibașul a aflat despre credință și dragoste dintr-o Evangelie ferecată cu aur, primită în dar de la tatăl său. Locuind în Constantinopol, în sânul unei familii apropiate de Dumnezeu, a cerut unui călugăr care se afla în trecere pe acolo să îl ia cu dânsul în mănăstire. Fără știrea nimănui, copilul a părăsit școala și a mers în acel locaș din Bitinia, unde monahii se rugau fără întrerupere. Timp de șase ani tânărul s-a nevoit aspru, dar l-a ajuns din urmă dorul de părinții săi, așa că a plecat, cu binecuvântarea starețului, spre casa părintească.

Schimbându-și hainele cu ale unui sărac, pentru a nu fi recunoscut, Sfântul Ioan a rămas vreme de trei ani la poarta casei, într-o colibă săracă, răbdând bătăile de joc ale slujitorilor părinților săi, care nu știau cine este. La finalul celor trei ani, Sfântul Ioan s-a îmbolnăvit și, fiindu-i cunoscut faptul că va pleca în curând din această lume, a cerut să fie mutat în casă. Atunci și-au dat seama părinții cine este acel tânăr, căci avea cu el Evanghelia de aur pe care o primise în dar de la tatăl său. După câteva ore, Sfântul Ioan și-a dat sufletul în mâinile Domnului, trupul lui fiind îngropat la poarta casei, iar peste mormânt fiind zidită o biserică.

Ultimele din categorie