Sfântul Nicolae ‒ drumul spre sfințenie

Pentru că propovăduia slobod, Sfântul a fost întemniţat împreună cu alţi oameni şi a pătimit multe rele, fără însă a înceta să îi ajute pe ceilalţi, până când a venit iarăşi pace peste credincioşi. Întors la turma sa, păstorul îi vindeca şi pe cei necredincioşi, risipind capiştile idoleşti. Cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie, lovindu-l chiar peste faţă. Sfinţii părinţi s-au întristat şi au luat de la el semnele arhiereşti, dar Domnul a căutat la râvna lui şi, arătându-i-se unuia dintre ei în vedenie cum Sfântul era ales arhiereu de Domnul şi de Maica Sa, i-au înapoiat cele luate de la el.

Sfântul Nicolae, originar din părţile Lichiei, L-a cinstit pe Dumnezeu încă de la naştere, căci a stat trei ore în picioare, nesprijinit, dând cinste Sfintei Treimi, şi a supt doar din sânul drept al maicii sale, miercurea şi vinerea ţinând post şi sugând numai o dată în zi, pe seară, după rugăciune. A învăţat dumnezeiasca Scriptură şi s-a abătut de la prietenii deşarte şi femei, zăbovind mereu în sfintele biserici.

Unchiul lui, purtând acelaşi nume şi fiind episcop, l-a luat cu sine şi l-a suit pe treptele preoţiei, prorocindu-i că îşi va păstori turma şi că se va face ajutător fierbinte celor ce sunt în nevoi. Petrecând sfântul în post şi rugăciune, vieţuia întocmai ca îngerii, împărţind săracilor averea pe care o moştenise de la părinţi şi ţinând locul de episcop al unchiului său, când acesta pleca.

Pe un bărbat sărac ce voia să-și dea fetele spre desfrânare, pentru bani, l-a ajutat în taină, voind să scape de slava omenească. I-a aruncat noaptea, pe geam, astfel, pe rând, două pungi de galbeni, iar omul a măritat două dintre fete şi le-a dat zestre, mulţumind Domnului pentru purtarea Lui de grijă. Voind să îl vadă pe îngerul trimis de Domnul, stătea de strajă, aşa că atunci când Fericitul Nicolae a venit să arunce şi a treia pungă, l-a urmărit şi, cunoscându-l, i-a sărutat picioarele, tânguindu-se. Sfântul însă l-a ridicat şi l-a pus să jure că nu va spune cine l-a ajutat.

Astfel, pe flămânzi îi hrănea, pe cei goi îi îmbrăca şi pe datornici îi răscumpăra. Voind cuviosul a se duce la Sfintele Locuri, a văzut cum vicleanul vrăjmaş plănuia să scufunde barca, o furtună mare venind asupra lor. Corăbierii şi cei ce pluteau se temeau şi îl rugau pe sfânt să mijlocească la Dumnezeu, iar el a început a se ruga şi îndată s-a liniştit marea. Tot atunci, un corăbier a alunecat de pe catarg şi a căzut, rămânând fără suflare. Sfântul Nicolae l-a înviat cu rugăciunile lui, ca pe unul cuprins de somn, şi au ajuns cu bine la limanul Alexandriei, unde Fericitul a vindecat mulţime de bolnavi, izgonind diavoli. Fiind în Sfânta Cetate şi voind a merge noaptea la slujbă, uşile cele închise s-au deschis singure, pentru ca Sfântul Nicolae să poată intra.

A plănuit apoi să meargă în pustie, dar Domnul i-a poruncit să se întoarcă în patria sa. Corăbierii, cu vicleşug, doreau să îndrepteze corabia spre altă parte, dar s-a pornit un vifor mare care a îndreptat corabia spre Lichia. Ajungând în mănăstirea zidită de unchiul său, Sfântul Nicolae ducea viaţă liniştită şi nădăjduia să o continue aşa, dar Domnul i-a glăsuit se întoarcă spre oameni şi să ajute la mântuirea lor.

S-a dus în Mira, o altă cetate a Lichiei, iar după ce arhiereul cetăţii s-a mutat la Domnul, unul dintre episcopii bătrâni a avut o vedenie în care Dumnezeu îi arăta să îl pună pe Sfântul Nicolae arhiereu. Deşi nu dorea slavă, l-au ridicat pe scaunul arhieresc, sfântul fiind în continuare fără de răutate şi postitor, având uşile deschise pentru toată lumea. Diavolul însă a ridicat prigoană asupra Bisericii, împăraţii păgâni poruncindu-le credincioşilor să se lepede de Hristos.

Pentru că propovăduia slobod, Sfântul a fost întemniţat împreună cu alţi oameni şi a pătimit multe rele, fără însă a înceta să îi ajute pe ceilalţi, până când a venit iarăşi pace peste credincioşi. Întors la turma sa, păstorul îi vindeca şi pe cei necredincioşi, risipind capiştile idoleşti. Cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie, lovindu-l chiar peste faţă. Sfinţii părinţi s-au întristat şi au luat de la el semnele arhiereşti, dar Domnul a căutat la râvna lui şi, arătându-i-se unuia dintre ei în vedenie cum Sfântul era ales arhiereu de Domnul şi de Maica Sa, i-au înapoiat cele luate de la el.

Cu altă ocazie, Sfântul s-a arătat în vis unui neguţător din Italia, spunându-i să vină şi să îşi vândă grâul său în Lichia, acolo fiind foamete mare, iar neguţătorul, trezindu-se cu trei galbeni în palmă, a dat ascultare cuviosului. Multe minuni a făcut fericitul, pe cei aflaţi în primejdii izbăvindu-i, pe cei întemniţaţi aducându-i la casele lor, iar pe alţii scăpându-i de la moarte. Ajungând la bătrâneţe, a bolit cu trupul, după care s-a mutat la Domnul. Sfintele sale moaşte, ivorâtoare de mir, vindecă bolnavi de suferinţe trupeşti şi sufleteşti, izgonind duhurile rele, şi se află spre închinare în Biserica ce îi poartă numele, în Bari, Italia.   

Ultimele din categorie