Sfântul Visarion ‒ drumul spre sfințenie

Obișnuit să trăiească în această lume de parcă ar fi fost în Cer, Sfântul Visarion s-a retras din tinerețe în pustie și tot restul vieții sale I-a slujit Domnului. A mers pe apă, a oprit soarele, a chemat ploile și a prefăcut apa de mare în apă de băut, pe toate acestea făcându-le cu rugăciune și însemnarea cu Sfânta Cruce.

Născut în Egipt, Sfântul Visarion și-a păstrat curăția și credința, încât de la o vârstă fragedă s-a suit într-un loc pustiu și a început să trăiască acolo, de parcă nici nu ar fi avut trup. Pentru el lumea nu mai exista la fel ca pentru ceilalți oameni, cele materiale fiind cu totul lipsite de importanță.

Odată, pe când mergea cu ucenicul său, li se făcuse foarte sete, fiind arșiță mare, și ca să nu moară, Sfântul Visarion a prefăcut apa mării în apă dulce, de băut, prin semnul Crucii. Cu altă ocazie, învățându-i pe ucenici cele necesare pentru a-I sluji Domnului, s-a rugat și a oprit soarele, până a terminat să le transmită ceea ce avea în plan.

Și pe Nil a trecut de parcă nu ar fi fost pe apă, punând cojocul și făcând semnul Crucii, iar atunci când pământ era secat, făcea rugăciuni și ploile se coborau din nori. Și a trăit Sfântul Visarion viață îngerească până la capătul zilelor lui.

Ultimele din categorie