Sfinții Apostoli Petru și Pavel ‒ drumul spre sfințenie
Ocrotitori ai celor întemnițați, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au pierit la Roma, din pricina iubirii lor pentru Dumnezeu. Cel mai înaintat ca vârstă dintre apostoli, Sfântul Petru, deși nestatornic și aprig la vorbă, era considerat a fi cel mai sensibil dintre toți. Iar Sfântul Pavel, cunoscut mai ales pentru epistolele sale, precum „Imnul Dragostei”, este cel care a lăsat în urmă principiul fundamental al creștinului ortodox.
Născut în secolul I în Betsaida Galileei, Sfântul Apostol Petru (pe numele iudeu Simon) era fratele Sfântului Apostol Andrei. A fost ales de Mântuitorul a fi pescar de oameni, după o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret. Deși a propovăduit cu râvnă iubirea Domnului și dreapta credință, a împlinit și profeția cum că se va lepăda de trei ori de Hristos, când a fost prins pentru a fi răstignit. Plângând cu amar și pocăindu-se, Sfântul Petru a luat cuvântul, după Înălțarea Domnului, și l-a ales pe Matia ca apostol, în locul lui Iuda. De asemenea, prin predica ținută în ziua Cincizecimii, a convertit 3000 de oameni la Ortodoxie, aceștia primind Sfântul Botez. Propovăduind în Ierusalim, Samaria, Asia Mică și Babilon, spre finalul vieții, Sfântul Petru a ajuns la Roma, loc în care a murit răstingit pe cruce, cu capul în jos.
Născut în Tarsul Ciciliei, Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel și lupta împotriva creștinilor. Participând la uciderea Sfântului Ștefan, i s-a arătat Mântuitorul pe calea Damascului, într-o lumină orbitoare, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”. Sfântul Pavel s-a convertit în urma acestei minuni, a primit Sfântul Botez și a mers în trei călătorii misionare, scriind 14 epistole. A murit la Roma, decapitat, din porunca împăratului Nero.
