La cinzeci de zile după Paști evreii prăznuiau Cinzecimea, în amintirea evenimentului primirii Legii Mozaice. Noi, prin Cinzecime sărbătorim pogorârea Duhului Sfânt „sub chipul limbilor de foc” peste capetele Apostolilor.

Hristos, și înainte și după Învierea Sa, le-a spus în repetate rânduri ucenicilor Săi că Se va urca la Ceruri și va trimite pe Duhul Sfânt, care-i va învăța toate (Ioan 16, 13). Acesta prin Taine îi va sfinți. Cel ce purcede de la Tatăl și trimis de Acesta va fi împreună cu Tatăl și cu Fiul viața Bisericii însăși (Ioan 16, 1- 13).

Și la cincizeci de zile după Înviere și la zece zile după Înălțarea Sa a coborât Duhul cel Sfânt ca o suflare de vânt și s-a așezat peste capetele Apostolilor sub chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-13) și au devenit înțelepți, vorbeau în limbi și săvârșeau multe minuni, până și învieri din morți (evenimentele acestea sunt cuprinse în cartea Faptele Apostolilor). Așa s-a întemeiat Biserica lui Hristos pe pământ și de aceea ziua Cinzecimii se numește ziua de naștere a Bisericii. Subiectul despre realitatea Cinzecimii, adică al Pogorârii Duhului Sfânt și al întemeierii istorice a Bisericii este inepuizabil. Și cele două subiecte firește că presupun ca fundament și Cap al Bisericii pe Hristos. Astfel, Hristos, Duhul Sfânt și Biserica, precum și Dumnezeu Tatăl, Care L-a născut înainte de veci pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Care purcede de la Tatăl ca a treia Persoană a Sfintei Treimi sunt legate reciproc. Persoanele Treimice lucrează pentru mântuirea lumii, pentru „zidirea cea nouă”, pentru îndumnezeirea noastră. Acesta este și scopul cel mai înalt al Întrupării, Învățăturii, Jertfei, Învierii și Înălțării lui Hristos: îndumnezeirea după har și zidirea cea nouă.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumenița, 2007, pp. 136-138)