La ieșirea sufletului din trup, multă luptă are sufletul. Este tare scotocit. Diavolii, cu obrăznicie fără de seamăn, că ei nu au rușine, strigă: „Al nostru ești, al nostru!”. De aceea ne trebuie rugăciune. Iar omul care s-a rugat în timpul vieții se roagă și acum.

***

Trupul moare, îl prohodește după rânduială, îl pune în mormânt și putrezește. Dar sufletul e cel mai prețios. Că spune Mântuitorul: „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”. Pentru că e veșnic. Și toți merg pe drumul acesta, nu scapă niciunul. 

***

Cum să dobândim frica de Dumnezeu? Să avem conștiința că Dumnezeu este totdeauna de față în timp și spațiu. 

***

Când te întâlnești cu cineva și vorbești, dacă vine discuția despre un altul, să-i zici: „Frate dragă – sau părinte, eu am păcatele mele, nu-mi mai trebuie și celelalte. Dumnezeu va judeca pe toți. Eu am multe păcatele mele, ce să mai vorbesc despre alții?”.

***

Mântuitorul spunea așa: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata”. Și acolo vom fi judecați de Hristos, dacă s-a slăvit numele Lui prin noi, în viața noastră.

***

Ce e mântuirea? Mântuirea e viețuirea cu Dumnezeu și cu sfinții îngeri și cu toți sfinții plăcuți Lui din veac. Fericita viețuire. 

***

Sfat către un frate începător: să ai frica de Dumnezeu în tot ceasul, să respecți frații și să ai iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

***

De ce suntem atât de risipiți la rugăciune? E de la diavol. El nu suportă rugăciunea. 

***

Să citești cărți sfinte e un lucru bun, dar să te rogi e și mai bun. Rugăciunea contează!

***

Suferințele Mântuitorului pentru noi au fost înfricoșate – bătut în cuie, răstignit – suferințe înfricoșate. Toate păcatele noastre peste El. Cu păcatele grele Îl supărăm pe El și azi, ca și cum L-am răni, ca și cum am bate un cui!

***

Dumnezeu Tatăl creează, Fiul mântuiește și Duhul Sfânt sfințește. Treime Sfântă, slavă Ție! O unime în trei Persoane.