Despre credință:

1.   O credință care te lasă să trăiești în păcate este o credință moartă.
2.  Creștinul trebuie să fie făclie a lui Hristos și să apere credința pe care o mărturisește. 
3.  „Nimic nu este mai folositor pentru creștini, decât a cugeta la Jertfa Domnului”. 
4.  Viața sfinților a fost o Evanghelie trăită aievea.
5.  Cel ce nu poate iubi cu adevărat, nici nu poate să creadă.
6.  Noi avem „nădejdea mântuirii”, nu siguranța mântuirii – „sola fide”.
7.  Cultura, știința cu toate aspectele ei binefăcătoare pentru oameni, nu-l desăvârșesc pe om, dacă de la temelia acestora lipsește Evanghelia lui Hristos.
8.  „A crede înseamnă a primi și a mărturisi tot ce a descoperit Dumnezeu în scopul mântuirii ca adevăr”. 
9.  Creștinii noștri de astăzi trebuie „reîncreștinați” cu ajutorul Bisericii, care este Trupul lui Hristos.
10.  Prin Sfântul Botez am primit harul ca să putem lucra cele bune. 
11.  Cât de statornici au fost părinții și strămoșii noștri în păstrarea legii ortodoxe se vede și în cuvintele unui țăran din Hunedoara căruia, cerându-i-se de către trimișii împărătesei Maria Tereza să-și lase credința strămoșilor lui și să treacă la catolicism, el, țăranul, le răspunde: „Vedeți cojocul de  pe mine? E al meu. Dacă mi-l cere crăiasa, i-l dau. Dar am un singur suflet, o singură credință, aceea nu o dau nimănui, decât lui Dumnezeu”.
12.  Cine Mă urmează pe Mine, zice Domnul, nu va umbla întru întuneric (Ioan 8, 12).
13.  Hristos a venit să vindece și să repare ceea ce păcatul și diavolul au stricat în viața omului.
14.  I Ioan 5, 16: „Cine rămâne întru dragoste, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el”.
15.  Ținea mult la cuvântul „creștin”. Aproape întotdeauna în introducere spunea: „Sărbătoarea de astăzi, pentru noi, creștinii, înseamnă...”

Despre faptele credinței:

16.  I Ioan 3, 17: „Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și adevărul”
17.  Pe Hristos Îl găsim însă și în spital, unde este atâta suferință și durere, și în cerșetorul care întinde mâna, și în copilul orfan, și femeia văduvă, în cel închis în temniță, și în cel ce suferă singurătatea. Să ne aducem aminte că Fiul lui Dumnezeu nu e numai în ceruri, ci și aici, pe strada noastră, în persoana celui ce suferă.
18.  Sfântul Ioan Hrisostom: „Omule, de nu-I dai astăzi nimic lui Hristos, dincolo El nu va avea trebuință de tine. Aici flămânzește El, aici însetează. Iisus însetează după mântuirea ta. De aceea vine El ca un cerșetor, de aceea umblă gol. Prin aceasta Dumnezeu vrea să-ți dăruiască împărăția. Nu-L trece cu vederea”.
19.  Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl este să cercetăm pe vâduve și pe orfani în necazurile lor (Iacov 1, 27).
20.  Fiecare din noi putem ajuta pe frații noștri din suferință să se apropie de Hristos.
21.  Fapta bună, exemplul frumos sunt cele mai convingătoare. Exemplele bune ale creștinilor i-au cucerit pe păgâni.
22.  Hristos vrea ca și noi să devenim pescari de suflete.
23.  Să vorbim de bine pe cel ce ne vorbește de rău.
24.  Duhul egoismului și al mândriei îi oprește pe oameni de la iertare. Să iertăm din toată inima. Iertarea este un act de curaj spiritual, este ca o alifie pe care o punem pe o rană produsă de un accident.
25.  Dați și vi se va da. Arătați milă și Dumnezeu vă va da Împărăția. 
26.  Fiți binevoitori cu oamenii și Domnul vă va umple de bunătăți.
27.  Lepădarea de sine este o invitație la smerenie.
28.  Să-L lăsăm pe Hristos să viețuiască în noi (Efeseni 3, 17: „Și Hristos să Se sălășluiască prin credință în inimile voastre, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire”).
29.  A fi milostivi față de semenii noștri ne-o cere milostivirea lui Dumnezeu. Aceasta ne înconjoară ca aerul, ne acoperă ca cerul, ne luminează ca soarele, ne încălzește, ne hrănește, ne îmbracă, ne cercetează în necazuri, ne mângâie în dureri, ne tămăduiește de boli, ne iartă de păcate, ne sfințește viața.
30.  Milostenia este fructul iubirii de Dumnezeu și de oameni.
31.  Sfântul Ciprian: „Ceva măreț și dumnezeiesc este bunătatea. Ea este o mângâiere tare a credincioșilor, o ancoră a nădejdii, un leac împotriva păcatului. Este o lucrare ce stă la îndemâna oricui. Măreață și ușoară totodată, bunătatea este cea mai mare slujbă adusă lui Dumnezeu”.
32.  Noi sfințim numele Tatălui din ceruri prin curățirea de patimi, prin fapte bune.
33.  Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi (Iacov 4, 7).
34.  Ea, familia, este cea dintâi instituție de educație și femeia care o iubește e cea mai desăvârșită educatoare.

Despre rugăciune:

35.  Dragostea se naște din rugăciune.
36.  O rugăciune de tipul „o fi…, n-o fi…” nu ne va folosi.
37.  Împlinirea rugăciunilor noastre ține de trei lucruri: trăire în sfințenie, încredere desăvârșită în Dumnezeu („facă-se voia Ta”) și răbdare.

Despre Sfânta Liturghie:

38.  Ceea ce este inima pentru trup, aceea este Liturghia pentru suflet.
39.  Ne putem împărtăși la ospățul credinței numai dacă dorim acest lucru. Hristos ne așteaptă, să nu întârziem, să nu-L refuzăm sau depărtăm, ca să nu pierdem mântuirea.
40.  Îmi amintesc adesea de claritatea și detalierea explicării Sfintei Liturghii la catehezele de duminica seara după slujba Paraclisului Maicii Domnului; o duminică vorbea părintele Ioan, alta părintele Viorel, colegul de slujire cu care s-a înțeles foarte bine și s-a completat în responsabilitățile pastorale, relația lor fiind una model între preoții din Piatra-Neamț.

Despre suferință:

41.  Pentru a fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună premăriți cu Hristos, trebuie să suferim cu adevărat împreună cu El.
42.  „Omule, dacă vrei să lepezi o cruce, nenumărate alte cruci vin asupra ta”.
43.  Nu treceți nepăsători peste suferință, căci astfel nu-L luați în seamă pe Hristos
44.  „Cine a suferit în trup a isprăvit cu păcatul” (1 Petru 4, 1);

Despre pocăință:

45.  Dumnezeu ne cere lucruri ușoare, însă Mântuitorul Hristos ne avertizează că vom fi judecați cu toții.
46.  Păcatul trebuie vindecat prin pocăință și pentru aceea este nevoie de durerea căinței, scoaterea răului prin mărturisirea păcatului și tămăduirea rănilor prin canon și înnoirea vieții.
47.  Dacă păcatul intră în inimă râzând, trebuie să iasă de acolo plângând.
48.  Spovedania trebuie făcută cu frângerea inimii. Iuda a regretat vinderea lui Hristos, dar n-a cerut iertare cu lacrimi.
49.  Regula de aur a religiei noastre este iubirea.
50.  Iubirea nerațională de trup este izvorul tuturor păcatelor, iar războiul nevăzut este înăuntrul nostru.
51.  Pocăința este întoarcerea cu încredere la casa părintească, prefacerea sufletului, înnoirea vieții în duhul lui Hristos.
52.  Cu zdrobire de inimă să ne întoarcem de la păcat la Hristos, Care ne iartă.
53.  Pentru păzirea minții este nevoie de trei lucruri: ferirea de închipuiri păcătoase, chemarea numelui Domnului și aducerea aminte de moarte.
54.  Să curățăm templul sufletului nostru de tot cugetul vicelan și de toată fapta cea rea. Să facem să răsară în inima noastră gânduri bune.
55.  Puterea și legea de căpetenie a Împărăției lui Dumnezeu pe care o inaugurează Iisus prin intrarea Sa triumfală în Ierusalim era iubirea, iar armele prin care a cucerit sufletele credincioșilor erau: bunătatea, smerenia, blândețea, curățenia inimii, pacea, nădejdea și credința.