Cine crede că-şi poate îndruma aproapele după principiile înţelepciunii pământeşti, după principiile raţiunii căzute, se află, oricât ar fi el de sclipitor, în amăgire de sine, şi la amăgirea de sine îi duce şi pe cei care îl urmează. Sfinţii Părinţi au lăsat ca regulă neapărată pentru cel ce vrea să se mântuiasă urmarea Predaniei bisericeşti. În acest scop, ei îi poruncesc celui ce vrea să trăiască în chip cucernic şi plăcut lui Dumnezeu să se călăuzească după poveţele unui învăţător adevărat sau după acele scrieri ale Părinţilor care se potrivesc cu felul lui de vieţuire. După ce au trecut opt sute de ani de la Naşterea lui Hristos, sfinţii scriitori bisericeşti au început să se plângă că s-au împuţinat de tot îndrumătorii duhovniceşti, că au apărut o mulţime de învăţători mincinoşi. Din pricina lipsei de îndrumători, ei poruncesc să ne folosim de citirea scrierilor Părinţilor şi să fugim de citirea cărţilor scrise în afara sânului Bisericii Ortodoxe. Cu cât vremurile sunt mai departe de arătarea luminii dumnezeieşti pe pământ, cu atât s-a adâncit lipsa adevăraţilor îndrumători sfinţi şi a sporit belşugul de învăţători mincinoşi; de când a fost descoperit tiparul, aceştia au potopit pământul ca nişte amare ape apocaliptice, care au omorât sufleteşte o mulţime de oameni.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 169-170)