Știi când milostenia este adevărată și plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândețe, nu cu asprime, când o faci cu inimă deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îți pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu „iubește pe cel care dă cu voie bună” (2 Cor. 9, 7). Și ce, ți-ar părea rău să ajuți un om nenorocit? Pentru că se împuținează banii tăi? Dacă gândești astfel, atunci nu mai fă milostenie deloc! Dacă nu crezi că banii pe care îi dai se înmulțesc în cer, așa cum am spus mai înainte, nu mai fă niciodată milostenie. Ceri, poate, răsplată în această viață? Dacă astfel ar sta lucrurile, milostenia ar fi un comerț, nu o dovadă de dragoste și de milă. Desigur, adesea, Dumnezeu îi răsplătește pe pământ pe cei care fac milostenii. Dar tu să nu ceri astfel de răsplată, pentru că împuținezi comoara ta cerească.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 288)