Zis-a avva Evagrie: când ești în chilie, strânge-ți gândul tău, adu-ți aminte de ziua morții, vezi atunci murirea trupului, pune în minte nevoia! Ia osteneala, defaimă deșertăciunea lumii, ca să poți totdeauna să petreci în dragostea liniștii și să nu slăbești! Adu-ți aminte și de așezarea cea din iad; gândește cum sunt acolo sufletele, în care cumplită tăcere, în care amar suspin și în cât de mare frică și înfiorare și așteptare! Socotește chinuirea cea neîncetată, lacrima cea sufletească și fără de sfârșit! Ci și de Ziua Învierii adu-ți aminte și de starea înaintea lui Dumnezeu! Gândește la judecata cea înfricoșată și groaznică! Pune în mijloc cele ce se păstrează păcătoșilor, rușinea cea înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor și a arhanghelilor și a tuturor oamenilor, muncile, focul cel veșnic, viermele cel neadormit, tartarul, întunericul, scrâșnirea dinților, fricile și pedepsele! Pune încă în mijloc și bunătățile cele ce se păstrează drepților, îndrăzneala cea înaintea lui Dumnezeu Tatăl și a Hristosului Lui, a îngerilor și a arhanghelilor și a toată mulțimea sfinților, Împărăția cerurilor și a darurilor ei, bucuria și desfătarea ei! Pomenirea acestora amândurora adu-o la tine! Și pentru judecata păcătoșilor lăcrimează, plângi, temându-te ca nu cumva și tu să fii întru acestea! Iar pentru cele ce se păstrează drepților, bucură-te și te veselește! Și pe acestea te sârguiește să le dobândești, iar de acelea să te înstrăinezi. Caută să nu uiți cândva, măcar înăuntru, în chilia ta fiind, măcar afară undeva, pomenirea acestora, ca măcar prin aceasta să scapi de gândurile cele spurcate și vătămătoare!

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 74-75)