— Părinte, aghiuță știe ce avem în inima noastră?

— Aceasta ar mai lipsi, să cunoască și inimile! Numai Dumnezeu este cunoscătorul de inimi și numai robilor Săi El le descoperă uneori, pentru binele nostru, ce avem în inimile noastre. Aghiuță știe numai vicleniile și răutățile ce le sădește în uneltirile lui; nu știe gândurile noastre cele bune. Numai din experiență pricepe unele lucruri, dar și în acestea de cele mai multe ori greșește. Iar dacă Dumnezeu n-ar îngădui să le priceapă nici pe acestea, ar greși mereu în toate, deoarece diavolul este întunecat. Vizibilitate zero!!! Nu știe, de pildă, un gând bun de-al nostru. Dacă am vreun gând rău, pe acela îl știe, pentru că el însuși îl sădește. Dacă eu vreau să merg să fac o faptă bună undeva, să mântuiesc un om, diavolul nu știe aceasta. Când însă acela îi insuflă cuiva un gând și-i spune: „Du-te și mântuiește pe cutare om!” —  și îl va broda în același timp și cu mândrie, atunci știe gândul acesta.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. I: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 56-57)