Gândurile deşarte ale oamenilor mireni, care aduc neliniştea sunt cea mai mare boală a epocii noastre. Vindecarea o dă numai Hristos împreună cu pacea sufletească şi cu veşnicia. Ajunge omului numai să se pocăiască şi să se întoarcă la Hristos.

Cel foarte păcătos are şi mai mult material pentru smerenie, iar multa smerenie atrage harul dumnezeiesc. Ajunge ca omul să evite în continuare prilejurile, cauzele păcatului, ca să păstreze harul.

Pustia ajută mult în ştergerea patimilor sufleteşti deoarece în pustiul sterp pirul dispare, pe când în mlaştină se face ca stuful.

Nu vă minunaţi de cei ce se apropie de lună, ci de cei ce se depărtează de duhul lumesc, se apropie de Dumnezeu şi se veselesc.

Omul care se îndepărtează de Dumnezeu nu află odihnă sufletească nici în viaţa aceasta vremelnică, dar nici în cea veşnică. Deoarece cel ce nu crede în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, cea veşnică, rămâne nemângâiat în această viaţă şi îşi osândeşte astfel sufletul pentru veşnicie.

Cu cât oamenii resping viaţa cea firească, simplă, şi înaintează spre lux, li se măreşte neliniştea sufletească. Şi cu cât se înaintează în politeţea lumească, cu atât se pierde simplitatea, bucuria şi zâmbetul firesc al omului.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi  Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 157-158)