În secolul al XVI-lea, domnii Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, Radu Paisie şi Mihnea Turcitul fac danii de întreţinere.

În anul 1580, Mănăstirea Simonos Petra a fost distrusă de un incendiu. Între anii 1591-1599, Mihai Viteazul reface integral mănăstirea şi o înzestrează cu metoace. Incendiată din nou în 1626, Matei Basarab o înnoieşte între anii 1633-1650.

Distrusă de al treilea mare incendiu din 1891, biserica şi o parte de chilii au fost zidite cu ajutor bănesc adunat din România, între anii 1899-1902.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 459-460)