Sfântul Apostol Pavel (Faptele Apostolilor 20, 35) îndemna primii creștini la fapte bune, constatând că: „Mai fericit este a da decât a lua”. Biserica lui Hristos a înțeles filantropia sau milostenia ca o formă a iubirii de aproapele, aceasta apropiindu-l pe om de Dumnezeu, Cel ce este Izvorul iubirii și al milostivirii și de la Care vine „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”.

Înțelegând valoarea altruismului și a milosteniei încă din perioada primară a creștinismului, Sfinții Părinți au organizat primele instituții filantropice, în care faptele de iubire și bunătate au căpătat un caracter instituțional. 

Sentimentul de împlinire și bucuria de a fi putut ajuta semenii aflați în neputințe și lipsuri materiale și spirituale pe care le-au experiat creștinii de-a lungul veacurilor sunt confirmate astăzi de știință, inclusiv prin cercetările susținute de aparatura de rezonanță magnetică funcțională (RMNf).

„Conștiința spirituală” și „creierul spiritual”

O descoperire recentă, de o importanță capitală, legată de religiozitate, este aceea că o viață spirituală autentică îl protejează pe om într-o proporție de 35-75% împotriva depresiei, dependențelor, abuzului și chiar a sinuciderii. Această proporție este și mai mare, în cazul adolescenților, mergând până la 80%. Ba chiar și mai mult, în cazul tinerilor care au trecut printr-un episod depresiv sever și au descoperit resursa spirituală sau credința în înfruntarea adversităților vieții, spiritualitatea descoperită și cultivată în mod autentic îi ferește în proporție de 91% de eventuale episoade depresive în următorii 10 ani de la căderea psihică anterioară.

Religiozitatea autentică și spiritualitatea personală nu ocrotesc doar în fața experiențelor negative sau traumatice ale vieții, ci sunt factori pozitivi în dobândirea mulțumirii și satisfacției în viață. 

Cercetările de la cele mai importante laboratoare din lume, între care cele de la Harvard Medical School, au constatat că un copil a căruia mamă a suferit de depresie prezintă un risc de a „cădea” în aceeași stare de două ori mai crescut. Sărăcia conduce la o creștere cu 40% a riscului de depresie. Dimpotrivă, când un părinte, tată sau mamă, este afectuos și dezvoltă un stil de atașament sănătos, riscul de depresie al copilului scade cu un procent cuprins între 18 și 30%” (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie. Beneficiile spiritualității asupra sănătății mintale, traducător: Cosmin Nedelcu, Bookzone, 2022, p. 61).

Aceleași cercetări laborioase au descoperit ceva frapant: atunci când mama și copilul aveau amândoi o spiritualitate înaltă, „copilul era cu 80% mai protejat împotriva depresiei, în comparație cu mamele și cu copiii care nu erau în concordanță din punctul de vedere al spiritualității sau cu mamele și copiii care nu aveau o spiritualitate înaltă. Cu alte cuvinte, un copil era de cinci ori mai puțin predispus să fie deprimat când viața spirituală era împărtășită cu mama (...). Deși depresia maternă dubla riscul de depresie în cazul copilului, beneficiul protecției de cinci ori mai mare al spiritualității, descoperit de cercetători, înseamnă că spiritualitatea mamei contează de două ori mai mult pentru sănătatea mintală a unei persoane decât sănătatea mintală maternă.

Chiar și când au studiat efectul cumulativ al depresiei mamei, al sărăciei, un mediu familial zbuciumat, o educație parentală excesiv de rece sau obsedată de control, oamenii de știință au descoperit că „transmiterea intergenerațională a spiritualității aducea același beneficiu uluitor al unei protecții mai mari de 80%.” (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 65). 

Mai explicit, savanții au constatat trei corelări fundamentale și până atunci neexplorate între spiritualitate și sănătatea mintală.

În primul rând, nivelurile scăzute de simptome depresive sunt asociate cu nivelurile ridicate de credință personală, ceea se semnifică faptul că persoanele care aveau un grad ridicat de spiritualitate erau mai puțin predispuse la depresie.

În al doilea rând, s-a descoperit rolul de „tampon” al credinței și spiritualității împotriva efectelor psihologice negative ale evenimentelor stresante de viață, cum ar fi bolile, divorțul sau pierderea unei persoane iubite.

Iar, în al treilea rând, au aflat că riscul de dependență de alcool și de nicotină era mai mic pe întreaga durată a vieții, oamenii spirituali fiind mai puțin predispuși să devină dependenți.

Concluzia cercetătorilor a fost că „nicio altă intervenție în domeniul sănătății mintale, clinică sau farmacologică, pentru adulți sau adolescenți, nu se apropia câtuși de puțin de aceste rate de prevenție” (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 71).

Într-o altă interesantă cercetare, savanții au căutat să afle ce se întâmplă în creierul persoanelor cu o spiritualitate intensă, a celor care aveau o religiozitate formală și a persoanelor indiferente religios. 

Astfel, „subiecții pentru care spiritualitatea și religia erau extrem de importante aveau o structură neuronală mai sănătoasă decât cei pentru care spiritualitatea și religia aveau o importanță medie, scăzută sau inexistentă”. În cazul oamenilor cu o viață spirituală înaltă, „creierul părea capabil să se protejeze singur împotriva structurilor neurologice de lungă durată ale depresiei” (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., pp. 172-173). Alături de aceasta, au observat cu aparatura de rezonanță magnetică funcțională un lucru extrem de important: o „îngroșare a cortexului” cortexului cerebral drept, parte a creierului importantă pentru capacitatea de a raționa, de a planifica și pentru starea de spirit. În mod surprinzător, „îngroșarea corticală era mai intensă în rândul celor care aveau o spiritualitate nu doar ridicată, ci și durabilă – spiritualitate dobândită de-a lungul timpului, datorită creșterii și educației în spirit religios. „Îngroșarea cerebrală”, au observat cercetătorii, „proteja împotriva nivelurilor momentane mai subtile ale simptomelor depresive, nu doar împotriva episoadelor periodice ale depresiei diagnosticate”. (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 174).

„Spiritualitatea relațională” – altruismul și bunătatea – remedii tămăduitoare împotriva depresiei

Pe lângă „spiritualitatea personală”, oamenii de știință, în urma amplelor și aprofundatelor cercetări, au fundamentat conceptul de „spiritualitate relațională”, cu referire la legăturile dintre oameni, bazate pe altruism sau bunătate, pe milostenie sau filantropie. 

Și de această dată, descoperirile și rezultatele au fost cu adevărat surprinzătoare și de o valoare extraordinară în plan spiritual, moral sau religios. Oamenii de știință au observat că  „altruismul și iubirea față de semeni se corelau cu rețeaua spirituală a creierului, inclusiv cu regiunile asociate atașamentului, sugerând un beneficiu protector robust al spiritualității relaționale, o spiritualitate personală care scoate în evidență atât devotamentul nostru față de ceilalți oameni, cât și conștientizarea unei puteri transcendente sau superioare – și felul în care dragostea divină și cea omenească sunt legate. Descoperirea noastră”, au declarat cercetătorii, „atingea piatra unghiulară a tuturor credințelor tradiționale: acea iubire sacră, tradițională, care se aprinde când ne slujim unii pe alții. Ceea ce am văzut în scanner sugera un fundament neuro-anatomic al spiritualității relaționale”  (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 253).

Spiritualitatea ortodoxă a cuprins și sintetizat comportamentele de bunătate și altruism față de aproapele în următoarele fapte ale milei trupești: 

1. A hrăni pe cel flămând. 

2. A adăpa pe cel însetat. 

3. A îmbrăca pe cel gol. 

4. A găzdui pe cel străin. 

5. A cerceta pe cel bolnav. 

6. A cerceta pe cel aflat în temniță. 

7. A îngropa creștinește pe cei necăjiți. 

Alături de acestea, de o valoare asemănătoare și cu efecte atât asupra celui care le împlinește, cât și a persoanei care beneficiază de ele, stau faptele milei sufletești: 

1. A îndrepta pe cel care se află în greșeală. 

2. A învăța pe cel neștiutor. 

3. A sfătui pe cel aflat în îndoială. 

4. A ne ruga pentru aproapele nostru. 

5. A mângâia pe cel întristat. 

6. A suferi nedreptatea cu răbdare. 

7. A ierta pe cei ce ne-au greșit.

Cu ajutorul aceleiași aparaturi de imagistică cerebrală, oamenii de știință au descoperit lucruri extraordinare legate de rolul altruismului și al faptelor bune, în sensul că faptele bune protejează împotriva episoadelor depresive, acționând ca un tampon și un scut de protecție, astfel încât „oamenii cu valori ridicate în privința altruismului și iubirii sunt mai puțin deprimați și peste câțiva ani decât cei mai puțin altruiști, cu un efect chiar și mai intensificat dacă au fost deprimați în trecut”. (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 254).

Încercând să observe legătura dintre altruism și diminuarea simptomelor depresive, aceeași cercetători au mai constatat că faptele de bunătate față de semeni „împiedică spirala descendentă a depresiei recurente în rândul celor care au o tendință spre suferință întreaga viață. Poate pentru că scoate oamenii din izolare și îi reconectează, ceea ce aduce beneficii atât celui care ajută, cât și celui ajutat. Poate pentru că dezvoltă un sentiment de utilitate și face loc contribuției și chemării profunde. Poate pentru că ne redă nouă înșine – funcționării noastre optime, dar și unei percepții precise a naturii vieții. Ne ridicăm din mărginirea fragmentării interesului personal, izolării și concurenței, deșteptându-ne inimile către lume așa cum este ea!” (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 254).

Sau, precum au concluzionat specialiștii: „Dacă luați Prozac ca să vă tratați depresia, apoi încetați medicația, există posibilitatea să fiți deprimat din nou în doar câteva săptămâni.(...) Altruismul zilnic, pus în practică, poate fi tămăduitor” (Dr. Lisa MILLER, Antidot pentru depresie..., p. 254).