Fraților, necunoscând pe Dumnezeu, slujeați celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum însă, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai degrabă, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăși la înțelesurile cele slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le slujiți ca înainte? Țineți zile și luni și timpuri și ani? Mă tem pentru voi, să nu mă fi ostenit la voi în zadar. Fiți, vă rog, fraților, precum sunt eu, că și eu am fost precum sunteți voi. Nu mi-ați făcut nici un rău. Dar știți că, din pricina unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi, și voi nu ați disprețuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-ați scârbit, ci m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putință, v-ați fi scos ochii voștri și mi i-ați fi dat mie. Am ajuns deci vrăjmașul vostru spunându-vă adevărul? Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiți pe ei. Dar e bine să râvniți totdeauna binele, și nu numai atunci când eu sunt de față la voi. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi! Aș vrea acum să mă găsesc la voi și glasul să mi-l schimb, căci nu știu ce să cred despre voi! Spuneți-mi voi, care vreți să fiți sub Lege, nu auziți Legea?