Ap. Romani 2, 28-29; 3, 1-18

 

Fraţilor, nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de din afară, în trup; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur? Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu. Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: «Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu». Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce, dar, mai sunt şi eu judecat ca păcătos? Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune? Precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi. Osânda aceasta este dreaptă. Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei şi pe elini, că toţi sunt sub păcat după cum este scris: «Nu este drept nici unul; nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este». Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; gura lor e plină de blestem şi amărăciune; iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.