Începând cu ora 15.45, a fost săvârșită slujba Vecerniei la Mănăstirea Bărboi, de către Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul.

La finalul slujbei Vecerniei, Preasfințitul Părinte Nichifor a rostit un cuvânt de învățătură:

Domnul le-a spus apostolilor: „Acestea veți face și voi, precum Eu fac”. Astfel, ne cheamă să fim biruitori, precum și Domnul a fost, asupra vanității și slavei acestei lumi, asupra seducției, dar și a fricilor acestei lumi.

Ceea ce trăim în icoana acestui praznic — primirea cu cinste a Domnului și strigătul copiilor: „Osana Celui ce vine întru numele Domnului!” — este, așadar, o unire între cele cerești și cele pământești. Pentru că Duhul Sfânt i-a inspirat pe copii și pe cei ce L-au cinstit pe Domnul atunci, ca prin această cinstire să vădească singura cale a adevărului, cea a smereniei dumnezeiești, a slujirii dumnezeiești, dar și să vestească faptul că Cel ce venea nu era doar un om smerit, ci Dumnezeu adevărat, Care Și-a luat asupra Sa chipul smereniei noastre.

De aceea, cinstirea noastră de astăzi, unirea noastră împreună și procesiunea pe care o facem sunt o mărturie a credinței, că Îl mărturisim pe Dumnezeu Cel adevărat și Îl slăvim pentru că a pus în inimile noastre și în poporul nostru credința cea adevărată. Este credința pe care o regăsim de-a lungul istoriei, de la apostoli până în zilele noastre, neîntreruptă și presărată ea însăși de încercări, de dureri, dar mai ales de semne ale biruinței.

De la Mănăstirea Bărboi, începând cu ora 17.00, s-a pornit în procesiune către Catedrala Mitropolitană, cu două opriri: la Biserica „Sfântul Sava” și la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”.

Procesiunea s-a încheiat la Catedrala Mitropolitană, unde pelerinii au fost întâmpinați de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Înaltpreasfinția Sa le-a adresat celor prezenți un cuvânt de folos duhovnicesc, în care a subliniat semnificația profundă a Procesiunii de Florii ca mărturisire a adevărului și a iubirii dumnezeiești revărsate peste lume prin Hristos:

Această binecuvântată procesiune ne arată că suntem chemați să mărturisim adevărul și să așezăm adevărul în chip statornic atât în inima noastră, cât și în inima cetății. Fiindcă fără Dumnezeu nu putem împlini nimic frumos, adevărat, adânc și statornic.

Adevărul pe care îl mărturisim, la care suntem chemați și pe care îl așezăm la temelia cetății și în inima vieții noastre este mărturisit de Domnul Iisus Hristos, El Însuși Adevărul, prin cuvintele: „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său L-a dat ca să mântuiască lumea.”

Pentru că nu este o dragoste mai mare, spune Domnul Hristos, decât aceea ca cineva să-și pună viața pentru aproapele său. Spre această iubire a lui Dumnezeu, revărsată pe pământ prin Întruparea, Jertfa și Învierea Fiului Său, Iisus Hristos, spre această dumnezeiască dragoste arătată întru adevăr, spre acest adevăr arătat întru dragoste suntem chemați în această sfântă săptămână.

Să ne apropiem de ea, arătându-ni-se și în zilele ce urmează diferite fațete ale aceleiași dumnezeiești iubiri a lui Dumnezeu, revărsată peste lume.

„Pelerinajul stâlpărilor” de la Iași se bucură de o tradiție seculară, fiind o bună pregătire pentru sărbătoarea de a doua zi, Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, sau Floriile. Vechimea lui se pierde în trecut, necunoscându-se data exactă a apariției acestui frumos obicei creștin. În mod cu totul tangențial se pomenește de el prin diverse însemnări, însă se știe precis că a fost întrerupt în anul 1947 și reluat în 1990, când, în luna martie, un grup de preoți a hotărât să reintroducă firul acestei preafrumoase tradiții din municipiul Iași.