Arhitectura ansamblului monahal de la Durău

Documentar

Arhitectura ansamblului monahal de la Durău

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • Arhitectura ansamblului monahal de la Durău
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

În cei 180 de ani de existență, biserica Mănăstirii Durău, zidită din piatră și cărămidă, a cunoscut mai multe restaurări, însă toate au menținut, în linii mari, forma ei inițială. Cele mai importante lucrări de reparație și întreținere s-au făcut în timpul stăreției lui Teofan Ionescu, a stavroforei Teodora Popoaia și a stavroforei Raisia Lungu.

Construită între anii 1830-1835, biserica Mănăstirii Durău îmbină tradiționalul și modernul, întărind astfel legătura trecutului cu prezentul. Prin modificarea şi consolidarea zidurilor, prin înlocuirea lemnului şi a vechiului acoperiş cu un altul, prin modificarea turlelor şi a zugrăvelii exterioare, biserica Mănăstirii Durău se încadrează în stilul arhitectonic ştefanian.

Planul lăcașului de rugăciune este cel obișnuit, în formă de cruce, cu două abside laterale largi și profunde, în dreptul naosului, și o a treia, la altar. Naosul se delimitează de pronaos prin doi stâlpi laterali cuprinși în ziduri. Aceștia susțin arcada, care, la rândul ei, susține bolta. Încăperea aceasta a bisericii este luminată, asemenea pronaosului, de două ferestre – una la sud și alta la nord. Toate ferestrele sunt duble, din lemn, mari, terminate în arc şi prevăzute cu grilaj metalic la mijloc.

Catapeteasma bisericii, zugrăvită în 1853 de un pictor de la Constantinopol

Pridvorul de zid al bisericii este închis și pictat, fiind luminat de două ferestre așezate la vest. De aici, pelerinul pătrunde în pronaos printr-o ușă masivă din lemn, întărită metalic în interior. Cele trei turle oarbe care străpung cerul au formă octogonală și sunt așezate, câte una, pe altar, pronaos, respectiv pe pridvorul de zid. Fațadele lăcașului de rugăciune sunt compartimentate în panouri, cu ajutorul pilaștrilor care sprijină un antablament cu profil zimțat sub streașină.

Faţadele exterioare au ocnițe sub cornişe şi sunt văruite în alb. Fațada dinspre apus este deosebită de celelalte: în firidele frontonului s-au zugrăvit icoane al fresco, reprezentându-i pe Sfinții Cuvioși din zona Muntelui Ceahlău, iar zona centrală este acoperită de o superbă ușă sculptată în lemn de stejar, care constituie una dintre podoabele edificiului.

Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tei și poleită cu aur, fiind zugrăvită de un pictor de la Constantinopol în 1853. Printre icoanele vechi ale mănăstirii se află și o deosebită icoană argintată a Maicii Domnului, care datează din secolul al XVIII-lea și care este considerată a fi făcătoare de minuni.

Șase monumente istorice la Durău

În perimetrul curții așezării monahale de la Durău mai descoperim turnul-clopotniță, stăreția, Casa „Veniamin Costachi”, corpurile de chilii, trapeza, bucătăria, cămările de alimente și clopotnița veche, din lemn.

Turnul-clopotniță, situat la 40 de metri nord de altar, este o construcție masivă din zid, de plan pătrat, având trei niveluri. La primul etaj se află un paraclis cu hramul „Schimbarea la Față a Mântuitorului”, pictat de Părintele arhimandrit Varahiil Moraru (călugăr din obște), ucenic al lui Nicolae Tonitza. Aici s-a organizat o expoziție permanentă de artă religioasă, printre exponatele căreia se află și o catapeteasmă lucrată în stil popular, cu ușoare influențe bizantine, din secolul al XVIII-lea.

Bolta clopotniței, pe sub care pășesc toți cei care vin în această mănăstire, a fost pictată în frescă, în anul 1988, tot de Părintele arhimandrit Varahiil Muraru. La vest de biserica mănăstirii se află clopotnița veche, construită din lemn în veacul al XVIII-lea. Turnul-clopotniță, Casa „Veniamin Costache” , biserica „Buna Vestire”, casa monahului Varahiil Moraru, stăreția și clopotnița de lemn sunt, în prezent, monumente istorice.

Lângă zidul nordic al lăcașului de rugăciune de la Durău se află câteva pietre de mormânt încastrate în zid sau în trotuar. Dintre acestea, o amintim pe cea apaținând Protosinghelului Serafim Ionescu (d. 1896). Pe piatra sa de mormânt se află săpată următoarea inscripție: „NI KA. Aicea se odihnește robul lui D-zeu protosinghelul Serafim Ionesku, încetat din viață la 27 agust 1896. Dumnezeu să-l ierte”. O altă piatră de mormânt, încastrată în trotuar, atrage atenția ‒ îi aparține Protosinghelului Chesarie Stele (1888-1943), fost stareț al Durăului, și pe ea stă scris: „Înspre eternă amintire, aici odihniește robul lui D-zeu, potrosâjer Chesare Stele, fost stareț al m-rii Durău, născut în anul 1888 și decedat 21 august 1943. D-zeu să-l ierte”.