Dacă privim în istorie, observăm că în ţinutul Neamţului Dumnezeu a ocrotit existenţa uneia dintre cele mai vechi şi mai mari vetre de creştinism din ţară, cu rânduieli severe, cu monahi şi călugăriţe renumite, dar şi mulţi preoţi ‒ buni duhovnici, învăţători şi ocrotitori ai locuitorilor din aceste aşezări.

Aici şi-au găsit liniştea de-a lungul secolelor mii de călugări şi sihaştri care s-au nevoit în sălbăticia codrilor, sub stânci, ori şi-au înghejbat colibe, sihăstrii sau schituri, cu neîntrerupta dorinţă de desăvârşire morală şi proslăvire a lui Dumnezeu.

Ridicată pe temelie de piatră, cu pereţii înalţi, din bârne de frasin, biserica Mănăstirii Sihăstria Tarcăului are planul triconc alungit. Absidele naosului, în formă pentagonală, au acoperişul separat, iar absida altarului, rotunjită, este decroşată. Un perete din bârne, cu arcadă mare pe mijloc, desparte naosul de pronaos. Sunt evidente simplitatea şi discreţia decorului lucrat direct în lemn sau zugrăvit cu multă măiestrie.

Interiorul lăcașului de rugăciune, împodobit cu icoane

Intrarea în biserica de la Tarcău se face printr-o ușă sudică, pătrunzând mai întâi într-un pridvor, adăugat ulterior, în anul 1936, și care este închis de jur împrejur de ferestre. Pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul ‒ din tablă vopsită. Interiorul nu este pictat, pereţii fiind împodobiţi cu icoane.

Bolțile din interiorul lăcașului de rugăciune au rezultat din îmbinarea unor bârne a căror lungime se reduce succesiv. Altarul este spaţios, luminat de o fereastră la est. Bolta naosului are forma unei largi cupole, compusă din patru triunghiuri semisferice, despărţite de altele patru mai înguste, unite într-o turlă oarbă. Bolta pronaosului este similară cu cea a naosului, dar fără turlă. Bolta altarului şi cele ale absidelor naosului sunt semi-cilindrice, cu capetele în semicalotă.

Turnul-clopotniță, cu acoperiș în formă de clopot

Îmbinările bârnelor în coadă de rândunică au capetele mult teşite la absida cu şapte laturi a altarului şi a celei pe trei laturi a pronaosului, pentru a le da puţină rotunjime, asemănătoare bisericilor de zid. Pereţii sunt vopsiţi în culoare gri, atât în interior (cu nuanţe de bleu), cât şi în exterior, mascând calităţile naturale ale lemnului.

O construcţie deosebită este turnul-clopotniţă alăturat bisericii, datând din anul 1868, cu două nivele şi acoperiş în formă de clopot.

Icoanele împărătești, opera unui talentat zugrav moldovean

Se pare că iconostasul bisericii de lemn de la Tarcău, înălţat până la boltă, a fost sculptat, zugrăvit și montat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Pictat în cinci registre, pe scânduri late din lemn de tei, el poate fi admirat pentru însuflețirea cromatică, precizia și cursivitatea liniilor. Pe spate se află inscripţia: „Această biserică este făcută de robul lui Dumnezeu Avramie ieroschimonah, egumen şi duhovnic”. Cele patru icoane împărăteşti datează din anul 1802, an înscris pe Icoana Maicii Domnului cu Pruncul.

Pictura lor este opera unui talentat zugrav moldovean, tributar manierei post-bizantine, dar care asimilase deja unele elemente occidentale, evidente în decoraţia tronurilor. Celelalte icoane ale catapetesmei sunt opera unui alt zugrav din aceeaşi perioadă. Afectate de intervenţii neadecvate de curăţire, acestea îşi dovedesc totuşi calităţile artistice, datorate unui zugrav cu aspiraţii „moderne” de asimilare a manierei picturii occidentale. 

(Sursă de documentare: „Biserici vechi de lemn din ţinutul Neamţ”, autori dr. Elena Florescu, dr. Marina Sabados, Cornel Miftode, Editura C.M. Imago, Piatra Neamţ, 2012)