Dacă un caracter liniştit ajută la sporirea duhovnicească, cu atât mai mult unul mânios. Ajunge numai ca această putere a mâniei să fie întoarsă împotriva răului, a patimilor sufleteşti.

Precum la icoana sculptată este de lucru neîncetat atunci când se lucrează la ea cu lupa, tot astfel şi asupra sufletului omenesc este de lucru mereu, pe măsură ce se curăţă ochii sufleteşti şi devin telescoape.

Dacă vreodată nu afli om să te oglindeşti duhovniceşte în el, depărtează-te puţin de chilia ta şi priveşte-te de acolo ca pe o a doua persoană şi vei afla multe defecte.

Dacă omul nu-şi cunoaşte pe omul său cel vechi, ca să se smerească în mod firesc, smerenia nu poate deveni în el o stare, şi astfel să se facă sălaş al harului dumnezeiesc.

Nu urmări să devii stareţ, pentru că şi a cugeta aceasta este o nereuşită. Nici să vrei să faci pe stareţul, dacă n-ai fost mai întâi ucenic.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi, Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 173-174)