Atacul gândurilor nu este păcat, ci primirea lor
Când nu ne simțim în stare să ne luptăm singuri împotriva unor gânduri atât de puternice și de încurcate, să ne rugăm pentru ajutor la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Ai foarte multă grijă să nu te-apuci de nevoințe trupești și sufletești care sunt peste puterile tale. Și pentru că ești chinuit de gânduri viclene, află că simplul lor atac nu este păcat. Prin acest atac este încercată calitatea voinței și a puterii noastre de a ne lupta. Suntem liberi să cedăm în fața gândurilor sau să le îndepărtăm. Dar dacă, după atac, primim gândul demonic, ce se amestecă în noi cu patima corespunzătoare lui, deja am păcătuit și trebuie să ne pocăim.
Când nu ne simțim în stare să ne luptăm singuri împotriva unor gânduri atât de puternice și de încurcate, să ne rugăm pentru ajutor la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Și pentru că mândria este întotdeauna terenul propice unde se înrădăcinează și biruiesc gândurile viclene, cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne smerim în permanență.
(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița, pp. 104-105)
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro