Oricine care este afumat de o vrajă vrăjmaşă sectară, luptă ca să-şi facă câţi mai mulţi prozeliţi, face un prozelitism înflăcărat, ca prin aderenţii ce şi-i câştigă, să poată, azi sau mâine, să producă “anarhie” prin răzbunare şi ferocitate.

Sectarismul este o vrajă vrăjmaşă, care luptă împotriva păcii lui Hristos, împotriva dragostei Lui, împotriva unităţii Lui, care i-a legat pe toţi Creştinii de veacuri până la sfârşitul veacului acestuia.

Spiritul anarhic sectar este izvor al răutăţii care ia pacea de pe pământ şi pustieşte inima de iubirea lui Hristos. Prin îngustimile lui, Credinţa se pustieşte, ateismul se generalizează, drepţii se desăvârşesc şi “Judecata cea de pe urmă” se grăbeşte.

Ateismul este ultima fază a sectarismului. Acesta tinde să cotropească tot pământul, şi atunci când va reuşi ca toţi supravieţuitorii acestei lumi, cu voie şi fără voie, să afirme negaţia lui Dumnezeu, negaţia nemuririi, negaţia învierii şi a Împărăţiei lui Dumnezeu, după o vreme foarte scurtă se va izbi de apariţia cea înfricoşată a lui Iisus Hristos, ca Judecător al lumii şi Împărat al Creştinilor. Atunci fiecare îşi va primi plata ostenelilor sale (Apocalipsa 20, 13) pentru o veşnicie fără de sfârşit.

(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 5, Editura  „Credinţa strămoşească”, 2006, pp. 29-30)