Baba Dochia și Sfânta Muceniță Evdochia – lepădăm cojoace sau ne îmbrăcăm cu hainele pocăinței?

Cu siguranță, mulți dintre noi am auzit de baba Dochia și de faptul că ea are mai multe cojoace pe care le scutură, conform legendei, la început de primăvară. Tradiţia populară românească a legat primele nouă zile ale lunii martie de acest personaj, născându-se astfel mitul babelor.

Baba Dochia sau Odochia este unul dintre cele mai importante personaje din mitologia românească. Există mai multe legende referitoare la ea, însă cea mai cunoscută spune că Dochia a fost o bătrână care a plecat cu oile la munte îmbrăcată cu nouă (sau douăsprezece) cojoace. Ajunsă în inima munților, vremea a început să se încălzească brusc, iar ea și-a dezbrăcat cojoacele unul câte unul până când, în ultima zi, un îngheţ a degerat-o, lăsând-o sub forma unei stane de piatră acolo, pe munte, alături de turma sa.

Dincolo de mituri și legende, puțini dintre noi știm că, în ziua de 1 Martie, în calendarul Bisericii Ortodoxe este pomenită Cuvioasa Muceniță Evdochia, o samarineancă din cetatea Iliopolei. Astfel, în prag de primăvară – anotimp al renaşterii, al revenirii la viaţă, ar trebui să vorbim și să cunoaştem mai multe detalii despre această sfântă care a îmbrăcat haina luminoasă a muceniciei, decât despre un personaj mitologic cu multe cojoace, care se pare că ar fi preluat doar numele sfintei.

Din relatările istorice, aflăm că Sfânta Evdochia a trăit pe vremea împăratului Traian (98-117), în cetatea Iliopolis din Siria. Mai întâi a dus o viaţă de desfrâu, atrăgând pe mulţi bărbați cu frumusețea ei. Mai apoi, a venit la Hristos, iar prilejul i l-a dat un monah pe nume Ghermano, pe care ea l-a auzit rugându-se și vorbind despre pocăinţa cea adevărată.

Dorind să-și schimbe modul de viaţă, dar și datorită unor vedenii, a fost botezată de către episcopul Teodot. Într-una dintre descoperirile ce i s-au făcut, Sfânta Evdochia a simțit că a fost luată de mână de cineva şi ridicată la cer, acolo unde îngerii se bucurau de întoarcerea ei la credință – pe când ceva negru şi înfiorător la vedere scrâşnea din dinţi şi striga, ca şi cum i s-ar fi făcut vreo nedreptate. După ce şi-a împărţit toată averea şi a dat-o săracilor, s-a dus într-o mănăstire şi, într-o zi, în timp ce-şi făcea pravila, a fost găsită, luată de acolo şi dusă înaintea împăratului. Dar înviind în chip minunat pe copilul acestuia, sfânta a fost lăsată în pace. La mulţi ani după acest episod, ea a fost supusă din nou la cercetări de către Diogen, stăpânitorul Iliopolei, dar făcând minuni, a fost lăsată iarăși în pace. În cele din urmă, sub domnia lui Vincenţiu, care a urmat lui Diogen, i s-a tăiat capul cu sabia pentru credinţa în Hristos și aşa a luat cununa cea nestricăcioasă a muceniciei.

Din viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Evdochia observăm, așadar, că nu contează în ce stare de cădere ne aflăm, ci importantă este pocăința curată și sinceră, care ne eliberează din captivitatea păcatului, ne ridică și ne face liberi.

Deși există unele păreri care vorbesc despre o legătură între Baba Dochia și Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia, trebuie să știm că ele sunt diferite și nu poate fi vorba despre vreun fel de asociere între cele două personaje. În primul rând, Baba Dochia nu este decât un personaj mitologic din legende și povestiri, pe când Cuvioasa Muceniță Evdochia este o sfântă, un personaj real, a cărei existență nu are de-a face cu lumea legendară, căci numele ei este înscris în actele martirice. Apoi, prima este bătrână, cealaltă e tânără; una are chipul schimonosit, iar cealaltă este foarte frumoasă.

De la același autor

Ultimele din categorie